Souvenir

Am învins zei stăpânind facerea lumilor din scântei iscate-n eter
Să le smulg din Olimp, cum vii din Infern, un uscat colț de cer
L-am străbătut dintr-un asfințit către altul cu tălpile crăpate încălțate în ploi
Ziua adunam sălbatice vise, noaptea le sădeam cuminți povești despre noi
Le-am privit cum răsar, cum cresc, cum li se umple spicul în cuvinte de-argint
Și-între palme le frământam, să văd de s-au copt, ori mai trebuie să le alint
Când colțul de cer l-au împânzit cu stele devenindu-l al tău sfânt pământ
Am tocmit Luna, cu secera ei să strângă fericirea din ele, peste noi să o treiere blând
Mi-era foame și sete de viață, ți-am gustat carnea și nectarul ți l-am băut
M-ai împărtășit iubito, grijește de sămânța pe care ți-am sădit-o în trup