CuTinecătură


Am învins zei stăpânind facerea lumilor din scântei iscate-n eter
Să le smulg din Olimp, cum vii din Infern, un uscat colț de cer
L-am străbătut dintr-un asfințit către altul cu tălpile crăpate încălțate în ploi
Ziua adunam sălbatice vise, noaptea le sădeam cuminți povești despre noi
Le-am privit cum răsar, cum cresc, cum li se umple spicul în cuvinte de-argint
Și-între palme le frământam, să văd de s-au copt, ori mai trebuie să le alint
Când colțul de cer l-au împânzit cu stele devenindu-l al tău sfânt pământ
Am tocmit Luna, cu secera ei să strângă fericirea din ele, peste noi să o treiere blând
Mi-era foame și sete de viață, ți-am gustat carnea și nectarul ți l-am băut
M-ai împărtășit iubito, grijește de sămânța pe care ți-am sădit-o în trup

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: