Pielea ta are gust rubiniu de amurg
Purtând hram de străvezie-înserare
Pe gât, rotocoale pe umeri, palme sub sâni, umbre lumina și-o scurg
În priviri, poveștile taina își țes cu a nopții adâncă răbdare
Corsetul virtuții ți se desface încet
Strânsele lui șiretlicuri rând pe rând se dezleagă
O șuviță se agață între al buzelor fierbinte secret
Gândurile cu trupul încep să se înțeleagă
Pielea ta are gust rubiniu de amurg
Și hramul gurii mele vreau să îl poarte
Păcatului să-i fiu eu, înnoptându-mă-n trup, păgân demiurg
Până cână dimineața, cu minciuna altei zile ne va desparte
Souvenir 