Frămânțică


Ai fost odată, într-o iarnă petrecută noapte
Un fulg de Rai stârnindu-mi adieri de șoapte
Bujori care în obrăjiori îți înfloreau din buze furișate la ureche
O inimioară din poveste, pe a mea și-o dorindu-și-o pereche
Și ochișori sfioși și zăpăciți de a privirii mele îndrăzneală
Iar între palme aspre, mânuțe tremurându-și fierbințeala goală
Mătasea părului ți-am răsucit în inelușe, închipuite jurăminte
Lipit de trupușorul tău oftam, oftez și-acum, dorindu-l să m-alinte
Ai fost ca niciodată, într-o iarnă devenită dimineață
O frămânțică dându-i vieții mele frământată viață

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: