Frămânțică


Ai fost odată, într-o iarnă petrecută noapte
Un fulg de Rai stârnindu-mi adieri de șoapte
Bujori care în obrăjiori îți înfloreau din buze furișate la ureche
O inimioară din poveste, pe a mea dorindu-și-o pereche
Și ochișori sfioși și zăpăciți de a privirii mele îndrăzneală
Iar între palme aspre, mânuțe tremurându-și fierbințeala goală
Mătasea părului ți-am răsucit în inelușe, închipuite jurăminte
Lipit de trupușorul tău oftam, oftez și-acum, dorindu-l să m-alinte
Ai fost ca niciodată, într-o iarnă devenită dimineață
O frămânțică dându-i vieții mele frământată viață

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: