Acolo unde calci, țărâna naște stele
Iar eu, Icar nebun, plutesc cu aripi de ceară parfumată printre ele
Îți caut glezna, să-i leg la gât sărutul, din sidefiu de perle colier
Îți caut talpa, ca-n stea să îl transformi când eu din dragoste în urmă-ți pier
Și pulpele-ți le caut, ca-n palme frământându-le rotundul împietrit și fin
Să mă pricinuiești ca-n strânsul coapselor zborul eteric în osteneală de păcat să-l odihnesc puțin
Cu lacrime de parafină-încinsă orînduiala zeilor s-o stric când aripa-mi se frânge
Și cu mătasea șoaptelor să-ți șterg obrazul pe care nemaitrăită fericire ochii încep a plânge
În brațe tu să mi te strângi și prin țărâni să nu mai calci, miracolul să ți-l ascunzi de hâda și murdara lume
În tine să se nască stele dintr-un Icar cu aripile frânte de-a frumuseții tale fierbințeală și minune
Icar
- Leave a comment