Încredințată


Lasă orașul să doarmă … noi să ne trezim amintirile, să le lăsăm să-și dezmorțească aripile, să le aprindem visele, să le privim roind împrejurul strălucirii lor.

Lasă orașul să doarmă … noi să înviem primăverile, să le înverzim mugurii adormiți de suspine, să le înflorim grădinile îmbătrânite de nespusa iarnă.

Lasă orașul să doarmă … noi să ne întâlnim la răscrucea șoaptelor, să ne încălzim mâinile la căldura sărutului, iar tu cuibărește-ți gerurile în arșița pustiurilor mele

Lasă orașul să doarmă … și din jarul uitării aprinde rugul poveștilor cu vreascurile cuvintelor mele uscate de netimpul preatârziului eu.

Lasă orașul să doarmă … și hai să fugim în cea mai scurtă noapte, să ne privim crescând teiul cu trup de plop, să ne acoperim cu parfumul lui ferindu-ne de ochii bănuitori ai stelelor atunci când te voi săruta pentru întâia noastră ultimă oară.

Lasă orașul să doarmă … și oftează oftărilor mele, privește privirilor mele, bate bătăilor inimii mele, cuvântă cuvintelor mele, lăcrimeză lacrimii mele, caută căutărilor mele. Și găsește-mă găsindu-te, chiar dacă ești în somnul orașului încredințată …

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: