Făceai valuri
Cu părul tău
Negru
Acoperindu-mi fața
Tunai și fulgerai
În priviri
Aducându-mi
Șoapte sidefii
În cochilii de sărut
Chiar pe malul buzelor
Iar valurile
Se spărgeau spumegând
De stâncile pieptului meu
Și mă afundai mai tare
În tine
Să mă liniștesc
În adâncurile tale
Să nu mă mai zbat
Tulburându-ți
Ostrovul pântecului
Prea devreme
Mai înainte ca pâcla dimineții
Să-mi închidă ochii
Obosiți după o noapte întreagă
De luptat cu furtuna
Frumuseții tale
Lăsându-mă naufragiat
Pe o insulă pustie
Dar plină de întrebări
Luxuriante
Oare te iubesc ?
Ce întrebare
Uscată
Și plină de ghimpi
Cum să te iubesc ?
Te-am acoperit cu flori
Doar ca să mă îmbăt cu parfumul
Zâmbetului tău
Am îngenuncheat în fața ta
Doar din lăcomie
Pentru rodnicia
Trupului tău
Ți-am sărutat tălpile
Doar că să-mi apropii
Rugăciunea șoaptelor
De praful pasului tău
Divin
Nu te-am iubit
Poate tu
Eu te-am venerat
#1 by Adriana Ioana on 16 March 2014 - 12:49
Frumos! Multumim, Bogdan! Ferice de femeile care sunt venerate si de barbatii care stiu sa le arate asta!
#2 by Domnul Bob on 17 March 2014 - 23:57
Mulțumesc Prințesă ! Mă gândesc, și eu, să le fi fost ferice…