Bilețele


Pe unde n-am mai fost, prin ce neumblate de vise cotloane
Am răbdat arșița dorului, gerul tăcerii, mi-a fost sete de tine, și foame
Am văzut răsărind prima oară și pentru ultima apunând glorios astre
Orizonturile peste umerii mei sângerau roșu, eu ți le-am răsărit nobile și albastre
Pe unde n-am fost, și peste tot ți-am lăsat lipite pe colțuri de Cer bilețele
Să nu le arunci, când o să mă pierd, suflete o să poți cumpăra cu fiecare din ele
O să poți naște lumi, la care acuma nici gândul să-ți ajungă nu poate
Iubiri agonisind furioase furtuni, tu o s-o-împarți, și liniști stăpânite de moarte
O să curgi râuri, sau în piatră o să le seci lacrima din izvoare
Norii o să-i ridici peste munții sub care mă vei îngropa în uitare
Tu vei fi Demiurg și totul, roditor ori sterp, numai Ție îți va fi robit
Și asta fiindcă în colțuri de Cer am agățat biletele, Taina prin care eu te-am iubit

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: