Îmi plac fustele tale, râuri în valuri crețe învolburate
Bluzele, dantele de un ger cosmic în mătase lucrate
Mărgelele rostogolind farmece de culori pe șnur de argint
Îmi plac botinele-ți brodate, mersul agale-ți pășind
Îmi plac sprâncenele de un maestru romantic rotunjite-n cărbune
Cum mă strigi, rostindu-mă șoaptă presărată la ureche fărâme
Buzele roșii, jumătăți de iubire întregind-o într-un sărut pe măsură
Îmi place cum le strângi supărată ascunzându-te după a încruntării armură
Îmi placi tare, mai mult nu știu ce să-ți spun
Doar că nu-s eu viața s-o porți pe-al tău drum
Eu sunt o iluzie, o scamatorie, de multe ori necurată
Sunt o umbră ascunzând în umbra-i gânduri nelipsite de pată
Sau nu sunt deloc, dacă existența mea amară îți este
Dar tu îmi placi, și mai stai, pentru mine tu ești poveste
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Camelia on 4 February 2014 - 0:36
Nu, nu’s ţi-am mai scris acum ceva, imediat de cum ţi le pusesei aici pe ultimele, ale tale; caută dacă s’o fi dus ceva în spam, pentru că altfel nu pot să înţeleg.
Îţi scrisesem despre memoria ta tiranică, despre felul în care ţi’e poveste, şi încă despre nişte cevauri.
#2 by Domnul Bob on 4 February 2014 - 0:56
Nu, nu-i nimic în spam 😦
#3 by Domnul Bob on 4 February 2014 - 0:58
Caut in mail, acolo vin toate indiferent unde se duc
#4 by Domnul Bob on 4 February 2014 - 0:59
Nu-i 😦
#5 by greierusa on 4 February 2014 - 0:19
direct la inima. Povesti pe care le-am asculta mereu inainte de culcare..
#6 by Domnul Bob on 4 February 2014 - 0:56
Mulțumesc ! Noapte fermecată atunci 🙂
#7 by Camelia on 4 February 2014 - 0:11
Unde mi-au dispărut cuvintele? îţi lăsasem o urmă.
#8 by Domnul Bob on 4 February 2014 - 0:16
Sunt toate ! Ultimele sunt la Cuvinte Despărțite.