Te urmăream oftând până-n apus de neant
Și-n răsărit de înălțimi ți-am fost zâmbindă-întâmpinare
Noaptea-ți soseam în vis misterios amant
Ziua uitai de mine ca de un oarecare
Ți-am stat la piept îmbrățișat de noapte bună
Și praful nu îl ridicam când în picioare mă călcai
Unul de altul ne îndrăgosteam când mă țineai de mână
Prea greu eu te iubeam apoi, iar tu cu ușurință mă uitai
Atât de complicate orologii-am fost, cu timpuri separate
Și doar o dată am întâmpinat același soare
Bătând aceeași oră-n miez de noapte
Când împreună s-a întâmplat să fim din întâmplare
#1 by Domnul Bob on 2 November 2014 - 12:32
Perseverență, happy și end 🙂
#2 by annaodette13 on 2 November 2014 - 11:47
perseverenta si.. happy end?!