Doar nu eu

Am fost întâi puțin topită, de emoție, o ciocolată
Apoi o floare în sertar, cu degete-înțepate-n spinii nerăbdării strecurată
În fiecare zi, un zâmbet căutându-l pe al tău
Iar când nu te vedeam, am fost împresurat de rău
Și gând, cu mine să îți murdărească trupul
Buze gustându-ți, prea zgârcit, sărutul
Am fost și două inimi mărunțele la început de primăvară
Un jurământ nespus la miez de noapte-aniversară
Un drum pe care timpul s-a oprit în poarta dimineții
Dorința de a-mi dezlega tu ghicitoarea vieții
Cuvinte, stele nu sunt pe cer atât de multe
Scrise cu șoapte, urechile tăcerii tale să le-asculte
O palmă întâlnind-o grăbită pe a ta mereu
Am vrut doar eu să-ți fiu când tu n-ai vrut să-ți mai fiu eu

This entry was posted on 17 December 2013, 19:25 and is filed under Caligrafie. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by Dianette on 19 December 2013 - 7:39

Ma alatur rugamintii… esti cam rar lately… 🙂

- #2 by Domnul Bob on 19 December 2013 - 23:22
  
  Înmuguresc, înfrunzesc, înfloresc, rodesc. Și mă usuc. Arămiu, pământiu. Sunt nins și înghețat. Aștept soarele unui surâs să-mi dezmorțească cuvintele. Să înmuguresc …
  
  Mulțumesc Prințesă ! Mă voi strădui să vă bucur iar.
#3 by slowaholic on 17 December 2013 - 22:42

Cavalere, scrie mai des. Te rog. 🙂

- #4 by Domnul Bob on 17 December 2013 - 23:10
  
  Oh Prințesă, cât mă onorează cuvintele Voastre !
- #5 by slowaholic on 17 December 2013 - 23:17
  
  🙂