Souvenir

Fără să calci pe-alături pășești pe un hotar
Care separă mângâieri de gândul născându-le imaginar
Flamuri de mătase fluturi, nurii îți dezvelști cu iscusință
Cu degetele pline de răgaz palma o plimbi, ca o nerăbdătoare stăruință
Te-împiedici de-o cătușă de dantelă, țesut pe coapsă cu înflorituri te strânge
O cerți cu unghii lungi care mă caută să-mi stoarcă-n carne lacrimi mici de sânge
Și zăbovești puțin întrebătoare pe șoldul tare ca de piatră
Asculți ispita ce te-îndeamnă să te-abați spre fierbințeala din a pântecului vatră
Ți-e teamă însă, să nu te rătăcești în tine-însingurată
Drumul mă chemi să ți-l descopăr, de gura mea oftând mușcată
Și știu, știm amândoi, că hrană poftelor, eu iadului, îmi vei ajunge
Când valuri peste trup, grăunțe de nisip dorința îți va strânge