Egoist

Ochi negri, sprâncenele cu blând penel sunt desenate
Capăt de drum buzele sunt pentru-ale sărutului păcate
Un zâmbet învelind dorințe strălucind mister istovitor
Și gânduri fermecate încărcând priviri cu dulce dor
Părul e-ascuns în roșu borangic cu flori pictat
Doar câteva șuvițe din strânsa lui îmbrățișare au scăpat
Și ar mai fi ceva de spus ca taina ta toți să o știe
Dar eu sunt egoist, și-n plus, în minunate vorbe mi-a fost dezvăluită numai mie

This entry was posted on 15 November 2013, 20:29 and is filed under Caligrafie. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.