Împiedica-te-ai !

Și după ce a fost tot ce n-a fost între noi, după toate despărțirile din care nici una n-a fost menită să ne apropie, după toată greutatea cuvintelor cu care ai strivit ușuraticele mele gânduri, după ce s-a stins și ultima șoaptă din spectacolul tăcerii, tot ce mi-a rămas e iertarea, și ți-o dau ție. Ți-o las în prag să te împiedici în fiecare dimineață de ea. Poate că într-o zi te vei împiedica mai tare și pierzându-ți echilibrul uitării o să-mi cazi în brațe, și îngreunându-mă cu tine o să cădem împreună în noi.

This entry was posted on 13 September 2013, 16:56 and is filed under Caligrafie, Gânduri. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (3)

#1 by Bianca Badea on 23 September 2013 - 12:57

Asta inseamna speranta 🙂

Reply
#2 by Domnul Bob on 19 September 2013 - 22:42

Eu vara nu dorm

Reply
#3 by Radu on 16 September 2013 - 10:01

Mmm asta e o idee buna de blestem. Muuult mai buna decat “datendragosteamea”.

Reply