Souvenir

Aveai o bluză neagră, ca și noaptea în care stăteam ascunși, fără mâneci, cu un decolteu puțin larg prin care-ți zăream încruntătura sânilor. Părul ți-era încă umed, șuvițe subțiri ți se lipeau de gâtul în care auzeam zbătându-se emoția, nedumerirea. Ne despărțea timiditatea mâinii tale pe care am înhățat-o cu graba unui hoț aflat la primul lui furt. Te-ai smucit și m-ai tras spre tine, poate de teamă, dar ți-ai oprit gestul brusc și mi-ai lăsat palma să se odihnească pe goliciunea pulpelor pe care ți le-am simțit tari și fierbinți. Mi-aș fi strecurat-o între ele, să-ți mușc coapsele cu dinții degetelor, să-mi umplu gura palmei cu gustul cărnii tale albe, să te desfac cum aș fi desfăcut petalele unui trandafir încăpățânându-se să înflorească înainte de a-l fi dăruit iubitei, ție, nerăbdător să aflu dacă te-ai îndulcit și numai la gândul meu. M-aș fi aplecat să-ți înveselesc sânii cu buzele; poate mi-ai fi ridicat bărbia să mi le sfâșii cu ale tale, ori poate m-ai fi lăsat fără suflare afundându-mi-le în tine, țintuindu-mi fruntea de pântecul tău fremătând.
Eu doar te-am mângâiat, ca din întâmplare, și ți-am cerut iar mâna într-a mea privindu-te în ochii care nu vroiau să mă zărească. Așteptai dimineața, prea repede venind pentru mine și începutul sfârșitului de noi.
De asta mi-ai spus apoi că am fost laș și nemernic ? Doar pentru că n-am avut curaj să te am, să te iau fără să te cer, preferând să te cumpăr mai întâi cu iubirea mea cinstită și prostească ?