De-am să te prind la eșafod, acolo unde-mi ascut creioanele colorate cu placul moftulețelor tale de sânziană o să-ți împletesc păpădioare fluturânde în păr, o să-mi înnod degetele inelușe în el, și cu dojana ochilor obosiți de dor te voi purta în caleașca brațelor până în poiana gândurilor înflorindu-ți sfioșenie îmbietoare la sărut în obraji, unde am să te oblig sub jurământul tăcerii, având martori gâze buburuze, să te însoțești cu primul meu gând născut nebun după tine. Asta să-ți fie bine pedeapsă meritată !
Mândruță năucitoare…
Dacă te mai prind înfoindu-mi parura involtă cu degetele tale albastre, am să împletesc borangicurile lumii până ce voi îmbrăca toate cele 11 lebede-feciori de împărat ! Apoi, cu energia ultimei urecheli, mă voi lăsa purtată în căruța de piață până la eșafodul cetății și-mi voi primi, bine-meritată, pedeapsa.
Iar tu vei striga încă o dată șoapta de muritor la urechea de înger, semn că fără Drăgaică, nuanțele iubirii sunt de un alb fad.
Fecioarele de la castel vor împleti ultimele cununițe de sânziene și le vor arunca pe râurile de cerneală, scurse până la ultima picătură din trupul meu, și vor dansa desculțe și sprintene în grădina gândurilor ce înfloreau pentru tine.
Dacă te mai prind înfoindu-mi parura involtă cu degetele tale albastre, am să împletesc borangicurile lumii până ce voi îmbrăca toate cele 11 lebede-feciori de împărat ! Apoi, cu energia ultimei urecheli, mă voi lăsa purtată în căruța de piață până la eșafodul cetății și-mi voi primi, bine-meritată, pedeapsa.
Iar tu vei striga încă o dată șoapta de muritor la urechea de înger, semn că fără Drăgaică, nuanțele iubirii sunt de un alb fad.
Fecioarele de la castel vor împleti ultimele cununițe de sânziene și le vor arunca pe râurile de cerneală, scurse până la ultima picătură din trupul meu, și vor dansa desculțe și sprintene în grădina gândurilor ce înfloreau pentru tine.
Souvenir 
#1 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 24 June 2013 - 15:34
Și dacă vii la eșafodul creioanelor de vară, am să îmi dezleg cingătoarea de scaieți albaștri și am să îi alung pe călăii jurâmintelor de tăcere ! Rămasă fără scaieți, voi fura bulinele ultimei buburuze trimise în dar și mă voi furișa cu un cârd de greieri până la gardul primului tău gând născut nebun pentru mine.
Leagăn-legănel îi voi împleti din ultimele suspine de zorele și caprifoi, îl voi așeza ca pe pruncii cuminți la sânu-mi și-i voi cânta ultima baladă a ierbii fiarelor ce descuiau lacătele și ferecăturile blestemelor din alt veac.
Tu, fericit sau năucit, ai să mă privești încă o dată cu dojana ochilor obosiți de dor, ai să dai poruncă să ni se aducă un ceai de capricioasă ca focul și mă vei iubi iar, ca pedeapsa să-mi fie pe măsură !
#2 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 24 June 2013 - 15:19
Reblogged this on La Fée Blanche.