De-aș fi pictor te-aș desena și n-aș mai avea nevoie de tine
Aș privi desenul, liniile tale sublime
Aș mai corecta o culoare, aș mai adăuga încă una
Te-aș lăsa să dansezi, goală, în fiecare noapte cu Luna
Aș adormi zâmbind, mângâiat de privirea ta zămislind povești rușinoase
Ți-aș visa visele mele, tu mi-ai tălmăci tâlcurile lor misterioase
Te-aș săruta înainte să plec să ucid fără tine încă o zi
Tu ai râde văzându-mi pe buze acuarela buzelor tale de culoare rămase pustii
M-ai aștepta să mă-întorc să-ți povestesc noutăți de prin târg
Eu lângă șevalet așezat ți-aș desena durerea clipelor când fără tine se scurg
Ți-aș mângâia mâna care odată a stat într-a mea
Poate ți-aș dărui și-un inel din culoare aurie de stea
Dar pictor nu sunt, să te desenez pe hârtie nu știu
Te iubesc desenând cu cerneală, cuvinte pe un perete de viață pustiu
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Maria on 9 September 2014 - 14:41
Peretele nu e pustiu…. însă, ochii dumitale, se uit-acolo când nu e soare…..hai, uită-te și vezi dacă-ți apar programe,algoritmi ce-ți povestesc ….câte în Lună și în Soare și-acum ne spune: ți-apare totul fără de culoare?
#2 by Domnul Bob on 9 September 2014 - 20:07
Am calculat cu teoreme din matematica divină
Iubirea ei e funcție de o parabolă străină
🙂
#3 by Diana şi Dan on 24 June 2013 - 14:46
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
#4 by Maier Ioana on 24 June 2013 - 10:02
Superb! De mult nu am intalnit atata emotie! Bravo!
#5 by Domnul Bob on 24 June 2013 - 12:35
Mulțumesc Domniță cu suflet de Cavaler ! Voi porunci să vă fie dăruit un mânz înaripat și cu stea în frunte. Să-l hrăniți cu jăratec și să-l adăpați cu foc din izvoarele Lunii. Când o să-i crească aripile Vă va purta mai repede ca gândul tocmai în ținutul unde s-au născut poveștile. E minunat !
#6 by Silving on 24 June 2013 - 7:45
Frumos!! Foarte frumos! 🙂
#7 by Domnul Bob on 24 June 2013 - 9:35
Mulțumesc !