Am început să cred în miracole când te-am întâlnit, minune, pe tine
De atunci, cuvintele de tăcerea ta fermecată-mi sunt pline
Și gândurile cu ștreang de emoții sufletul mi-l sugrumă
Am început să cred în tine când te-am ținut prima oară de mână
Când buzele mi-ai lăsat doar obrazul să-ți știe
Și brațul numai umerii tăi albi să mi-l ție
Am început să cred în noi rătăciți pe al destinului drum
Mai cred în el, deși are sfârșit de poveste, și-acum
Am început să cred, numai ție m-am închinat credincios
Religia ta o predic și azi, deși m-ai răstignit dureros
M-ai lăsat să putrezesc de viu răscolit de vânturi și ploi
Atunci am știut că numai iubirea ne poate sfinți pe-amândoi
Fără să ne spovedim într-un templu mincinos și lumesc
E destul să oftezi când îți spun “Te iubesc”
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Diana şi Dan on 28 April 2013 - 20:31
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
#2 by ilikeitcomplicated on 28 April 2013 - 18:53
foarte frumos!
#3 by Domnul Bob on 28 April 2013 - 18:54
Mulțumesc !
#4 by Nicu on 28 April 2013 - 18:25
Odă iubirii!… Dacă Florin ar fi ştiut să recite poezii, Ursula nu l-ar fi părăsit!
#5 by Domnul Bob on 28 April 2013 - 18:26
Ah ! Destinul Ursulelor este să părăsească !