Dacă și numai dacă

Să ne înțelegem matematic de la început
Ai fost ipoteză la timpul trecut
Așteptând demonstrație într-un timp viitor
Iar eu sunt un geniu nebun iubindu-te creator
Când plâng o fac perfect logaritmic
Și râd în termeni de șir curgând infint ritmic
Anevoie mă bucur, dar o fac predilect
În desene de suflet, el însuși un corp geometric perfect
Tristețea am tratat-o în toate detaliile ei, chiar cele mărunte
Teoremele disperării îmi poartă numele, și cât sunt de multe
Am enunțat principii fără prilej de îndoială
Și altora le-am corectat sistematic orice greșeală
Sunt creatorul de necontestat al științei iubirii matematic alcătuită
Totul pornind de la o axiomă simplă, eu dacă și numai dacă tu-mi ești iubită

This entry was posted on 23 March 2013, 14:56 and is filed under Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by melanietoulouse on 23 March 2013 - 23:18

@”al stiintei iubirii matematic…”

http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/03/12/vis-aritmetic-in-alb-negru/

- #2 by melanietoulouse on 23 March 2013 - 23:19
  
  P.S. motto:”uneori iubirile mor ucise de paralelism…”(fata-de-fragi) 🙂
  http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/06/21/ganduri-colorate-numeric/
#3 by Spes on 23 March 2013 - 15:49

Iubirea şi matematica se pare că merg mână-n mână câteodată.O idee inedită cu care mi-ai smuls un zâmbet…
Felicitări! 🙂

- #4 by Domnul Bob on 23 March 2013 - 16:53
  
  Multumesc !

Souvenir