Îmi trece acum nebun prin minte
Un gând venit de undeva
Cum că brodezi iubirea în cuvinte
Și le aprinzi apoi cu foc dintr-o misterioasă stea
Haina mi-e ruptă, peticită
Și ponosită de atâta dragoste purtată
Mi-ar fi de trebuință o broderie iscusită
Cuvinte având gust de fraga buzelor de fată
De nu e seara prea târzie
Și ochii nu ți-s plânși de așteptare
Iubirea mea în pragul tău ar vrea să vie
Să-i coși o haină nouă brodată în cuvinte cu îndemânare
Nu am parale să te răsplătesc
Nici alte lucruri mai de preț
Dar pot în schimb poveste de iubire să îți dăruiesc
Și-n suflet să-ți devin statornic nu drumeț
Să caut fata cu stele-n par drumul mă-îndeamnă
Și cu-n sărut să-i bat la geam
Dar e-întuneric peste lume, acuma-i toamnă
Și teamă-mi-e c-o va speria un vagabond sărman
Poate-i mai bine să trimit două catrene înainte
Scrise pe-un colț întors de Lună
Să te anunțe că îți vor veni cuvinte
Să le îmbraci cu ale tale în haina tesută de un gând de zână
Souvenir 
#1 by almanahe on 6 October 2012 - 0:39
Aicea la tine, domnule Bob, nu-s haine,
ci numai cojoace,
ce ţin de cald
şi iarmaroace de poezie!
#2 by melanietoulouse on 5 October 2012 - 10:39
Mr Bob & Fragutza… dialogul vostru poetic e pur si simplu époustouflant, épatant, extrordinar, prodigios. Talent, farmec si maiestrie în stéréo! Bonne continuation! 🙂
#3 by Domnul Bob on 5 October 2012 - 14:57
Ca intotdeauna cuvinte frumoase din partea ta.
Multumesc, multumim !
Sper sa bucuram in continuare, sa ne bucuram si noi, si sa nu gasim ce cautam, altfel cuvintele ar pali … 🙂
#4 by fatadefragi on 6 October 2012 - 22:37
Multumim, Melanie! Fie-ne cuvintele aducatoare de pace in sufletele celor ce se ostenesc sa ne citeasca randurile!
Calde salutari amandurora! 🙂
#5 by melanietoulouse on 6 October 2012 - 22:41
Chiar va rog sa continuati… 🙂 Poemele voastre seamana cu picturi intemporale, unde versurile se simt, în loc sa se vada… Reusiti sa exprimati invizibilul prin cuvinte vizibile, poate un mijloc de-a “ignora” realitatea si de-a trai intens?…! Tot ce scrieti e viu, transmiteti emotii si sentimente… Mille merci! 🙂
#6 by fatadefragi on 4 October 2012 - 23:40
de-am sa lipsesc sa nu te intristezi
las vorba cerului cu stele pe care-l stii prea bine
priveste-l totdeauna si chiar de nu ma vezi
gandeste-ma, Cuvinte, sunt mereu langa tine
in pragul casei lasa-ti osteneala
si dorul odihneste-l scriindu-mi o poveste
si daca a sufletului pribegie iti e agoniseala
spre bogatia ascunsa in adancul lui priveste
de-ai sa adormi, te-oi mangaia si dincolo de moarte
si-o sa-ti acopar visele-adormite cu ale mele vise
si-o sa iubesc si-adanca prapastie ce ne desparte
caci cerurile toate fara tine-or sa ramana-nchise
dar ce tot spunem? nu muri acuma
mai lasa-ne povestea sa traiasca
o sa ma rog sa te-nveleasca Luna
din raze argintate vesmant de vise noi sa-ti incropeasca.
#7 by Domnul Bob on 4 October 2012 - 22:41
Chipul si-l tine bine-ascuns
Sub o naframa alba de matase
In suflet doar, eu i-am patruns
Acolo unde-si tese cuvintele frumoase
Si degetele-i sunt subtiri si fine
Acul il manuieste ca pe o pana fermecata
Cand la margini de cuvinte coase dantelate rime
Nu poate fi frumoasa doar, e chiar cea mai frumoasa fata
O vad tainica umbra noaptea-n vis
Cand stelele in par ii stralucesc
Ea-i pe o margine de lume, eu pe alta, iar intre noi abis
Dar zorii prea devreme vin si niciodata puntea intre noi sa termin nu mai reusesc
In fiecare seara incep alta poveste fara de sfarsit
Si ea la fel, coase cuvinte-n alta broderie minunata
Cu ele ma alinta pentru cat am patimit
Iubind prea fara rost o alta tot cea mai frumoasa fata
#8 by slowaholic on 4 October 2012 - 21:59
Fata cu stele-n păr trebuie să fie tare frumoasă… 🙂
#9 by fatadefragi on 4 October 2012 - 20:18
ti-astept iubirea-ti s-o innoim, Cuvinte
am pregatite pe mosor fire de vis
sunt proaspat toarse, pregatite sa alinte
chiar dimineata m-am plimbat prin Paradis
scrie-mi ravas pe coltul Lunii-ntors
spune-i postasului sa mearga pana-n curcubeu
si sa mi-l lase sub un colt de Univers
sa-mi scrii cum vrei sa-ti fie haina iubirii, ori ma lasi s-o croiesc eu?
#10 by Domnul Bob on 4 October 2012 - 23:03
Am sa sosesc, dar cand nu stiu
Tu sa-mi lasi vorba daca pleci de-acasa
Fie la Luna cu zambet auriu
Ori poate la a noptii vremelnica craiasa
Eu te voi astepta cu dor in prag
Si sufletul o sa-l mai odihnesc oleaca
Mi-a obosit pe-atatea drumuri tot pribeag
Ar vrea sa stea langa al tau ce prea mereu de langa mine pleaca
Iar de voi adormi sa nu ma mai trezesti
Intinde peste mine-un tol, caci noaptea e racoare
De nu mai vrei sau nu mai poti sa ma iubesti
Ma lasa mort acolo-n prag si-aprinde doar o alta stea in chip de lumanare