Souvenir

Îmi spui că eu ți-am fost magie și dulce început
Atunci cum aș putea să ne conjug iubirea la trecut ?
Prin ce gramatică amețitoare
Verbului a iubi tu i-ai găsit un timp pe care nu îl are ?
Gândurile ni-s toate, și vor fi, doar împreună
Chiar dacă azi pe drumul nostru e furtună
Chiar dacă numai ieri ai fost suflet senin scăldat de soare
Și mâine eu te voi iubi, iubirea mea doar timp prezent și viitor mai are
Timpul trecut l-am rătăcit în bezna nopții
Atunci când împotrivă ne-au sorții
Când pentru al nostru început ți-am fost pereche
Tu lăcrimând și eu șoptindu-ți rostul nostru la ureche
Să-i strigi tu lumii, ea ce să înțeleagă ?
Că ne unesc mai multe decât ne dezleagă ?
Că la răscruce am stat și eu de drumul vieții obosit
Că te iubesc acum, ce mai contează dacă te-am iubit !
Vrei visul să îl împărțim, atunci cere-mi pe-al meu să-ți povestesc
Cere-mi să-ți spun că la prezent și viitor eu te iubesc
Spune-mi că ai uitat trecutul, că numai viitor, a sufletului tău gramatică, mai are
Că suntem două nume proprii, subiecte într-o frază de-împăcare
De ce mereu la tine-i ieri când mâine ne așteaptă împreună
Eu șoptindu-ți “Te iubesc !”, iar tu privindu-mă în ochi ținându-mă de mână
Totul e mâine, azi n-a fost nicicând, iar ieri eu l-am uitat
Dar tu-ai uitat de mine și la trecut m-ai conjugat
Gramatica-împăcării în dar eu astăzi ți-o ofer
De ne-am fost unul altuia-început, la verbul “a iubi” eu pentru mâine sper