Strigă, spune-mi c-ai fost ieri prea devreme
Că azi îmi ești, nici mâine nu-i târziu
Trimite oști de gânduri să mă cheme
Și-n fruntea lor la tine mă întorc mereu să-ți fiu
Strigă, și toamna n-o chema
Să glăsuiască pentru tine
Nu vreau din basme și povești decât o stea
Durerile din suflet să mi le aline
Strigă, și ține-n palmă basmul minunat
L-am scris cu taină într-o noapte
Când Luna din albastrul ei îndepărtat
Mi-a curs iubirea în lacrimi devenite șoapte
Strigă, iubește-mă-n cuvinte
Trimite-ți gândul într-al meu
Pentru amândouă am veșminte
De nuntă, naș le va fi chiar Dumnezeu
Strigă, și-n vise te voi aștepta
Pe tâmplele firbinți să-mi lași o mângâiere
Pe buze un sărut aș vrea
Și-un “Te iubesc” șoptit în zorii ce vestesc a nopții încheiere
Strigă, vorba ți-e liberă și zboară
Tăcerea am trimis-o în temniți de cuvinte
Iar toamna ce mă plouă cu întristare după o fericită vară
O izgonesc, doar tu să îmi rămâi singurul anotimp în minte.
Souvenir 