Strigă


Strigă, spune-mi c-ai fost ieri prea devreme
Că azi îmi ești, nici mâine nu-i târziu
Trimite oști de gânduri să mă cheme
Și-n fruntea lor la tine mă întorc mereu să-ți fiu

Strigă, și toamna n-o chema
Să glăsuiască pentru tine
Nu vreau din basme și povești decât o stea
Durerile din suflet să mi le aline

Strigă, și ține-n palmă basmul minunat
L-am scris cu taină într-o noapte
Când Luna din albastrul ei îndepărtat
Mi-a curs iubirea în lacrimi devenite șoapte

Strigă, iubește-mă-n cuvinte
Trimite-ți gândul într-al meu
Pentru amândouă am veșminte
De nuntă, naș le va fi chiar Dumnezeu

Strigă, și-n vise te voi aștepta
Pe tâmplele firbinți să-mi lași o mângâiere
Pe buze un sărut aș vrea
Și-un „Te iubesc” șoptit în zorii ce vestesc a nopții încheiere

Strigă, vorba ți-e liberă și zboară
Tăcerea am trimis-o în temniți de cuvinte
Iar toamna ce mă plouă cu întristare după o fericită vară
O izgonesc, doar tu să îmi rămâi singurul anotimp în minte.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: