Amână !


Amână-ți rogu-te grăbita ta plecare
Mai am o viață, dar are numai suflet, nu are și picioare
Te-așteapta cu mine împreună s-o trăiești
Și până nu e prea târziu o altă tine în trupul tău să crești
Din mine răsărita în noaptea în care îmi vei spune “Te iubesc !”
Și-o să râmân cu tine, pe noi să ne găsesc
Amână-ți rogu-te călatoria și nu pleca, mai stai
Am un inel să-ți dau, cu el pe deget pe mine o să mă ai
Iar dacă totuși apoi vei vrea să pleci, păstrează-l amintire
Nu-l arunca, nu e din aur, e din ceva mai prețios, din trainică iubire
Bătut la focul inimii cu stele de pe cer
În seara fericirii tale când mâna ce ți-am sărutat am vrut să-ți cer
Amână-ți drumul, e neștiut și chiar de-ți pare la sosire pitoresc
La capătul de unde pleci sunt eu și te iubesc

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: