Amână !


Amână-ți rogu-te grăbita ta plecare
Mai am o viață, dar are numai suflet, nu are și picioare
Te-așteapta cu mine împreună s-o trăiești
Și până nu e prea târziu o altă tine în trupul tău să crești
Din mine răsărita în noaptea în care îmi vei spune „Te iubesc !”
Și-o să râmân cu tine, pe noi să ne găsesc
Amână-ți rogu-te călatoria și nu pleca, mai stai
Am un inel să-ți dau, cu el pe deget pe mine o să mă ai
Iar dacă totuși apoi vei vrea să pleci, păstrează-l amintire
Nu-l arunca, nu e din aur, e din ceva mai prețios, din trainică iubire
Bătut la focul inimii cu stele de pe cer
În seara fericirii tale când mâna ce ți-am sărutat am vrut să-ți cer
Amână-ți drumul, e neștiut și chiar de-ți pare la sosire pitoresc
La capătul de unde pleci sunt eu și te iubesc

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: