Stelele mă îndemnau să te sărut
Răcoarea nopții în brațe să te iau
Inima îmi tremura, seara întreagă m-a durut
Nu vrea la nimeni altul să te dau
Luna-mi șoptea să te iubesc, ispititor
Eu doar în ochii tăi priveam, dement, nebun
Îmi ești prea mult, și vreau să mor
Nu mâine, acuma te iubesc, să mor vreau tot acum !
Stelele m-au aruncat în Iad
Luna scântei aruncă s-aprindă focurile lui
În loc să urc, spre tine mai adânc eu cad
Tu altuia, nu mie, vorba ta o spui
Destinul mi se-încheie astăzi, în ziua ta de sărbătoare
Ziua în care eu am încetat să mai trăiesc
Iar într-o zi când altă Lună, pe alt Cer de printre alte stele va răsare
Vei înțege că păcatul meu a fost în tine să mă rătăcesc