Scrisori către iubita mea


Scotocind prin podul viselor după gânduri uitate am găsit un teanc îngălbenit de sentimente strâns legate între coperți de sărut.  Sunt scrisorile Contelui Creion de Scris, Baron de Carandaș, către iubita lui, Prințesa Inimioară, Contesă de Dis de Dimineață, Preafrumoasa Somnorici.  Încep acum reproducerea lor spre bucuria lecturii Voaste, iar dacă iubirea nu mă va ucide mai înainte de ziua ursită atunci veți avea ce citi. Sper.  Sunt depeșe pline de pasiune, scrise cu lacrimi înmuiate într-o dragoste tulburătoare, dulce-amară.
Citiți mai departe: 

Scrisoarea întâi

Ah iubito ce zi infernală ! Regele ne-a convocat, pe noi, toți Cavalerii Bibliotecilor de Celuloză, în Sala Tronului pentru a participa la Consiliul de Răsboi. Se pare că desele înfrângeri din Răsboiul celor 10 Roze l-au înfuriat peste măsură. A fost o întrunire lungă și dureroasă din care n-au lipsit amenințările cu surghiunul la curățat de mătasea broaștei pe malurile Canalului Cernelii Irosite. Într-un final, ignorând toate sfaturile noastre, a numit Comandant Suprem al Armatelor Rândunicilor un copil de trupă, plăpând și fricos despre care nu sunt sigur că știe nici măcar a călări un armăsar darmite a conduce o armată. De fapt, bărfele de la Palat spun că nici nu ar avea un armăsar, are un ponei hrănit excesiv pentru ca obez fiind să nu poată riposta la urcarea în șa și să-l răstoarne.

Eu iubito m-am gândit permanent la tine. La părul tău mătăsos, la ochii tăi strălucitori, la buzele pe care ți le muști când îți vorbesc de iubirea mea, la mâinile care cu atâta gingășie ai lăsat să se odihnească într-ale mele, la trupul tău căruia brațele mele îi duc dorul, la răsul tău nestăvilit, la mica lacrimă rămasă atârnând de-o geană atunci când ți-am spus că te iubesc. Oare tu te-ai gândit la vorbele mele ? Oare amintirea mea îți este prețioasă ?

Vom demara o nouă campanie și așteptăm strategia și tactica de la noul Comandant. Între timp însă luptele au început și va trebui să ne descurcăm cum știm. Eh, noi soldații bătrâni, ne-am luat armurile și am intrat în focul luptei. Știi iubito, ironic, loialitatea e mereu răsplătită cu moartea și mormântul eroului necunoscut. Caviarul, șampania, sunt rezervate celor care n-au văzut niciodată o sabie spintecând gânduri și golindu-le de măruntaie, lăsând trupul poeziei să agonizeze către o moarte chinuită. Noi însă ne vom respecta Jurământul și cu prețul penițelor Noastre vom lupta până la ultima suflare a silabelor. Chiar acum când îți scriu, mii de obuze ale Răutății zboară împrejurul nostru spărgându-se în schije de Ură și Meschinărie și provocând răni adânci și nevindecabile. Răbdăm însă cu vitejie fiindcă am pregătit o tactică secretă și la miezul nopții vom da asaltul primei redute a Rozelor folosind temuta noastră armă: înțelepciunea.

Lasă-mi sărutul tău iubito. Lasă-l undeva pe Cer să mă vegheze în îndrăzneala mea de a înfrunta Moartea Spiritului. Știu că ți-e greu să mi-l dăruiești, dar încearcă. Nu voi spune la nimeni. Îl voi păstra în suflet, iar dacă soarta ne va fi favorabilă și izbânda ne va surâde îl voi duce să vadă Teiul Nostru cu Trup de Plop. Ah ! Încă nu știi despre ce-i vorba, povestea n-a ajuns acolo ! E ceva miraculos iubito ! Vei vedea ! E un loc tainic unde îți voi fi spus „Te Iubesc !” prima oară. Privindu-ne în ochi. Locul unde brațul meu bătrân și obosit ți-a ocrotit umerii obosiți să-mi poarte secretul iubirii.

Lasă-mi atingerea ta iubito. Las-o undeva pe-o rază a Lunii. Când ne vom vedea, în Noaptea Morții sau a Victoriei, cum va vrea destinul, am s-o culeg cu atenție și o voi săruta. Așa cum ți-am sărutat mâna. Cândva demult, mai demult de amintirile Noastre. Îți mai amintești iubito ?

Noapte bună iubita mea ! Dormi somn ușor și plin de vise. Eu trebuie să pornesc către Soartă. Fie să mă vegheze gândul tău bun. Te iubesc ! Pe curând, sau Adio !

Scrisoarea a doua

Ce dor mi-a fost de tine !

Atacul pe care-l plănuisem noaptea trecută nu s-a mai produs. O furtună iscată ca din senin ne-a întemnițat curajul în tranșeele repede devenite canale într-o Veneție a urii și răzbunării. Perdele groase de apă întunecată, tunete asurzitoare și fulgere orbitoare cădeau peste Noi de parcă Cerul își golea măruntaiele pedepsindu-ne pentru îndrăzneala iubirii. Mulți dintre Cavaleri au abdicat de la Jurăminte pentru un loc mai uscat și mai ferit de furia Naturii. Dar eu iubito, eu te-am iubit neîncetat, te-am iubit așa cum numai pe tine te pot iubi. M-am acoperit cu mantia nopții și am visat. Am visat că iubirea mea te bucură, că-ți trezește fiori în suflet, că palma pe care ai lăsat să întâlnească pe-a mea n-a fost o ironie a unui joc sentimental. A fost iubito ?

Știi, în vis l-am întâlnit pe Dumnezeu, care în loc să mă scuture bine pentru cutezanța de a te iubi atât de tare mi-a mărturisit că atunci când a creat Lumea, frumusețea a făcut-o după chipul și asemănarea ta. Acum înțelegi iubito de ce Tu îmi ești Geneza ? M-a întrebat cum de reușesc să te iubesc cu atâta dăruire. N-am știut ce să-i răspund. Cum să-i explic ceva ce nici eu nu știu ? Apoi ne-am despărțit. A câta oară ? El s-a întors acolo, Sus, pe mine m-a lăsat tot aici, Jos.

Mi-am amintit scurta noastră plimbare pe malul Lacului Speranței. Îți mai amintești iubita mea ce zi minunată a fost aceea ? Tu erai atât de frumoasă în rochia ta de culoarea cerului spre amurg ! Atunci am vrut să mă declar robul tău, slujitorul tău devotat pentru eternitate, păstrătorul, pentru tine, a unei iubiri ca în povești. Dar … știi, tot curajul, toată vitejia cu care mă avânt în luptă, nu mi-au fost atunci de folos. E atât de greu să spui Te Iubesc ! Oare m-ai fi crezut ?

Apoi, până la ziuă n-am făcut decât să te visez pe tine. Iar de cum au dat zorii am căzut într-un somn adânc tulburat doar de tăcerea ta. Abia acum pe seară m-a trezit sărutul tău de noapte bună. Și mă grăbesc să-ți scriu scrisoare. Să nu uiți, să nu uiți că te iubesc !

Noapte bună iubita mea ! Dormi somn ușor și plin de vise. Eu trebuie să pornesc către Soartă. Fie să mă vegheze gândul tău bun. Te iubesc ! Pe curând, sau Adio !

 

Scrisoarea a treia

Bună dimineața iubito ! Ce frumos am visat ! Eram amândoi, din nou, sub Teiul cu Trup de Plop. Teiul Nostru. Priveam stelele. Eu îngândurat, ție îți sclipeau două lacrimi în ochi. Le-ai șters pe ascuns, ca și cum te-ar fi jenat o geană plecată în pribegia iubirii de pe pleoapele tale. Eu îmi făceam curaj să te iau de mână fără ca tu să te superi. Dar de data aceasta tu ai fost cea care mi-a căutat ascunzișul palmei. Ce gest mărunt ai putut face și ce furtună de iubire ai iscat cu el în sufletul meu neliniștit ! Mi-a fost atât de frică să nu te răzgândești că am rămas nemișcat cât pentru o eternitate. Ar fi trebuit să-ți sărut mâna. Probabil te-ai gandit că voi considera asta ca o capitulare a ta în fața declarațiilor mele. Nu iubito ! Doar m-ai fermecat atât de puternic că nici măcar un sărut n-ar mai fi putut rupe vraja ! Totuși ți-am șoptit cu glasul înecat Te iubesc. Vei vedea, toate se vor întâmpla când povestea va ajunge la ele. Până atunci poți să zâmbești neîncrezătoare.

Măria Sa, Regele, a sosit pe front să viziteze trupele. Așteptam încolonați să-i dăm onorul când totul a fost amânat pe mai tarziu. O obligație diplomatică de ultim moment l-a reținut mai mult decât se prevăzuse. Eu m-am bucurat. Aveam o bucățică de hârtie în buzunarul de la piept și m-am grăbit să-ți scriu o scrisoare. Să nu uiți că te iubesc. Să nu uiți ca îndur pentru tine toate ororile răsboiului. Să nu uiți că de voi ieși victorios toate Rozele Lumii se vor închina numai către tine. Să nu uiți că de voi izbândi toți Poeții Lumii își vor dedica poeziile numai ție. Să nu uiți că de va fi să pier, voi muri mărturisind Cerului iubirea mea pentru tine. Să nu uiți că sabia mea poartă binecuvântarea ta. Să nu uiți că buzele mele vor aștepta mereu, și ele, binecuvântarea buzelor tale. Să nu uiți că te iubesc.
Ah, mi se termină cerneala mai înainte să-ți spun tot ce inima care mi se zbate chinuitor în piept dorește să-ți șoptească. Cuvintele mele sunt zbuciumul ei. Voi plânge iubito până voi umple din nou călimara. Până atunci te îmbrățișez. Și îți las un sărut în loc de semnătură. Te iubesc !

E amiază iubita mea, e amiază și îmi lipsești ! Deși e soare, temperatura e plăcută. După furtuna de alaltăieri toată natura revine la viață. Păsările ciripesc voioase fiecare pe limba ei într-un cor al bucuriei. Florile și-au recăpătat zâmbetele colorate și șoptesc îmbietoare parfumuri care atrag gaze îndrăgostite.

Domnul General Rochița Rândunicii m-a însărcinat să revizuiesc planurile atacului nemaiavutloc. Dar mie gândul îmi stă la tine. Aș vrea să savurăm împreună o ceașcă din Ceaiul de Inimioară, cel adus din îndepărtatele Insule ale Iubirii de către gândul meu mereu călător. Nu-i așa că ți-ar plăcea să stăm la umbra Teiului Nostru, cel cu Trup de Plop, și să depănăm priviri rușinate îmbătați de aroma Ceaiului în liniștea parfumului florilor de Tei ? Aș putea să te țin de mână, iar tu ți-ai putea sprijini tâmpla de umărul meu. Dacă ți-ar fi răcoare te-aș putea îmbrățișa și ți-aș dărui și un sărut pe frunte. Tu mi-ai putea dărui un Bob de Lacrimă. În colțul ochilor tăi misterioși, acolo unde strângi toate privirile mele mângâietoare. Ce minunat ar fi ! Să fim împreună. știu, ne despart munți de interese putrede și murdare, ape de lacrimi curgând chinuri fără încetare. Dar, iubita mea, dacă închid ochii, îmi pot imagina atât de bine această nerealitate a Noastră. Îți simt căldura palmei, văd cum îți tresare pieptul atunci când te strâng de mână și oftez abia deslușit, văd cum privirea ta se pierde într-un Orizont unde sunt eu. Eu sunt acolo, așa-i ? Tu ești îmbracată cu rochia cea noua cu broderie de Crini Imperiali înfloriți într-un amețitor sărut. Ce frumoasă ești iubito ! Te rog, închide și tu ochii pentru o clipă și privește cu sufletul în depărtare, acolo unde sunt eu. Acolo unde iubirea mea a născut acest Răsboi primejdios. Te rog ! Lasă-ți sufletul să mă zărească iubindu-te. Fiindcă te iubesc ! Ca un Cavaler Nebun. Înebunit de lipsa ta. Te iubesc !

 

Scrisoarea a patra

Ce zile triste iubito ! Câte dureri, și ce dureri, câte amăgiri, și ce amăgiri, câte vise, spulberate toate, câte lacrimi, și ce iuți. Mă gândesc ce bine ar fi fost să mă fi înecat Potopul din Noaptea Prevestirilor. Ce bine ar fi fost ! Ce bine ! Aș fi murit înmugurind lăstar al Teiului cu Trup de Plop. M-aș fi străduit, chiar de ar fi fost în zadar, să-ți înmiresmez viața cu parfumul iubirii.

Știi, florile sunt încântătoare chiar și când nu le vedem, copacii își foșnesc șoapta chiar și când nu o auzim, stelele aprind vise chiar dacă nu le visăm. Toate acestea le fac doar fiindcă ne iubesc, să ne fie la îndemână de vom aveam vreodată nevoie de ele. Și o fac de la Geneză, și o vor face până la Apocalipsă. Doar pentru noi, cei pentru care numărătoarea Timpului e mai importantă decât gustul lui. Dulce amărui, așa cum e și gustul tău iubito.

Oare ți-am spus că Tu ești Timpul meu ? Probabil am fost prea ocupat să te iubesc. De acuma voi masura Timpul așa cum Te-am măsurat și pe tine, în sfâșietoare eternități de Dor, în urlete de durere sugrumate cu Lațul Nepăsării.

Ah, să nu uit iubito, Te Iubesc ! Peste Ani, când scurta mea depeșă va ajunge la tine, îți vei da seama. Atunci când Timpului îi va fi fost de ajuns să-mi macine carnea și oasele, atunci când voi deveni Lăstar. Un mic Tei cu Trup de Plop. A cărui unică menire va fi să-ți înmiresmeze viața cu parfumul iubirii.

Bună dimineața iubito, sau bună seara, sau noapte bună. Astăzi mi-ai retras până și Anotimpurile tale. Nu mai știu dacă sunt viu sau mort. Tu cum vrei să fiu iubito ? Cum ar fi veșmântul tău mai frumos ? Înflorat cu lacrimi sau cu sânge ? Sau poate brodat cu ură ?

  1. #1 by Marcel Bălan on 4 Aprilie 2013 - 22:30

    Se si canta! Oare cine sa-l fi scris? Oare cins sa-i fi compus melodia?

    Da, se cântă şi e o piesă reuşită …am cântat piesa în spectacolul “Cenaclul Flacăra”, dacă nu mă înşel în anul 1983 pe stadionul municipal Bacău pe când eram licean …. Pentru mai multe detalii aştept să mă contactaţi, poate ne cunoaştem…mi-ar face plăcere.
    Piesa este intitulată „FLORI DE NUFĂR”.

  2. #2 by lafeeblanche on 25 Iulie 2012 - 7:35

    La multi ani! Sa fii iubit!

    • #3 by Domnul Bob on 25 Iulie 2012 - 21:04

      Fie să se împlinească profeția Voastră Alteță ! Vă mulțumesc !

  3. #4 by lafeeblanche on 1 Iulie 2012 - 10:37

    Mai mare rusinea! Nu imi amintesc cine a scris versurile acestea!

    Sunt cam bolnav, chiar azi m-am operat,
    De suflet, zau, eram putin umflat.
    Aveam in el obiecte nepermise
    Iubire, ganduri, chiar si-un strop de vise…
    Refren:
    Iara chirurgul mi-a promis ca n-o sa sufar
    Daca am sa beau un ceai de flori de nufar
    Si sa nu stau prea mult cu ochii in soare
    De intentionez sa merg iar pe picioare…
    Refren:
    Apoi cu sufletul curat si gol
    Am intins si eu chirurgului un pol
    Ca sa imi dea si mie o scutire
    Pentru orele de vis si de iubire…

    Se si canta! Oare cine sa-l fi scris? Oare cins sa-i fi compus melodia?

    • #5 by Domnul Bob on 1 Iulie 2012 - 11:02

      Voi porunci Marelui Preot să răscolească Biblioteca în căutarea Autorului !

    • #6 by lafeeblanche on 1 Iulie 2012 - 11:18

      Parca nu le-am scris eu…

  4. #7 by lafeeblanche on 1 Iulie 2012 - 10:25

    Domnia Ta,
    In onoarea vizitei Voastre, am sa instalez butoiul cel mare in dosul cortului, ca nu m-am imbaiat de o saptamana! Miros a subiectiva de la o posta! Speriatii sunt bine acum, Sanitarii au plecat la Balul Pompierilor!
    Tradatorii au detronat regentul impersonal al Subiectivei! Vai noua, Domnia Ta!
    Plagiatul e consecinta erei Copy-Paste!
    Aveti binecuvantarea de a o curta pe Aleasa Inimii!
    Ceaiul de Tei e prea narcotizant pentru mine, ca ma umflu de suflet de la el!
    Dar mai am niste ceai de flori de nufar, impotriva tumorilor nepermise: iubire, ganduri, chiar si-un strop de vise!
    Reverenta,
    Fee

  5. #8 by lafeeblanche on 29 Iunie 2012 - 7:45

    Contelui Creion de Scris, Baron de Carandaș

    Domnia Ta,
    Nici nu mai știu de când sunt pe front! Ofensiva noastră a fost respinsă în ciuda legiunulor de sprijin primite. Câmpul e plin de raniti. Nu mai stim la care să alergăm mai degrabă. Ce trist e, Domnia Ta! Trădările ne-au pierdut! Și dezertorii, desigur , Domnia Ta! Si oportunistii, carieriștii de tot felul! Cohorte de răgete de măgar ne-au speriat elefanții! Impostorii au fugit primii.In fuga lor speriată, elefanții au zdrobit trupuri și minti de copii nevinovati! Sunt tristă, Domnia Ta, nu mă mai fac bine de atâta tristețe! Cruciada copiilor a fost zdrobită.
    Ți-am urmat sfatul și am instalat la Tei spitalul de campanie! Mai am nevoie de fire de păr de cal să coasem cateva inimi sfârtecate! Iubita Domniei Tale, Prințesa Inimioară nu e cu noi! Am trimis-o în misiune de pace la Muntele de Alune Caramelizate. Îndată ce va sosi, îi voi înmâna personal scrisorile Voatre mirosind a drum lung și a cerneală.
    Te-aștept cu flori în ceai să ne sfătuim!
    Fee Blanche, Contesă de Chou-Fleur
    Stăpânitoarea Regatului Florilor de Măr Pitic

    • #9 by Domnul Bob on 1 Iulie 2012 - 10:09

      Alteță,

      Pe front Timpul se pierde în fumul muschetelor și se macină în tăișul săbiilor. Am poruncit Eroilor Sanitari să grijească de răniți. Mulți dintre ei au doar răni superficiale și au tras doar o Mare Sperietură.
      Trădătorii Alteță, trădătorii ! Nu îndrăznesc să vă critic, dar V-am atenționat încă din timpul Păcii celor 1001 de cuvinte că se complotează împotriva Orânduirii Sintactice și Lexicale ! Dar nu disperați Alteță, Anti-Răsboinicii noștri sunt pe metereze cu pixurile pregătite ! Eu Personal voi da astăzi și Decretul de Contra-Plagiat !
      Caii nu mai au fire de păr Alteță ! E așa trist ! Dar trimit medicul meu personal să Vă aducă fire trase Dis-de-Dimineată din rouă de Mărgăritar. Sunt și mult mai rezistente și se absorb singure la primul Zâmbet.

      Eu mă voi duce grabnic la Muntele de Alune Caramelizate; toate aceste zile de Răsboi mi-au sfârtecat Sufletul cu Dorul de Ea ! Am o tandră îmbrățișare și un fierbinte sărut să-i duc în dar. O voi aduce eu daca Alteța Voastră îmi dă binecuvântarea !

      Voi aduce și flori de Tei … din Teiul Nostru cu Trup de Plop, pentru ceai …

      Al Vostru,
      Conte de Creion de Scris, Baron de Carandaș

    • #10 by lafeeblanche on 1 Iulie 2012 - 10:19

      Domnia Ta,
      In onoarea vizitei Voastre, am sa instalez butoiul cel mare in dosul cortului, ca nu m-am imbaiat de o saptamana! Miros a subiectiva de la o posta! Speriatii sunt bine acum, Sanitarii au plecat la Balul Pompierilor!
      Tradatorii au detronat regentul impersonal al Subiectivei! Vai noua, Domnia Ta!
      Plagiatul e consecinta erei Copy-Paste!
      Aveti binecuvantarea de a o curta pe Aleasa Inimii!
      Ceaiul de Tei e prea narcotizant pentru mine, ca ma umflu de suflet de la el!
      Dar mai am niste ceai de flori de nufar, impotriva tumorilor nepermise: iubire, ganduri, chiar si-un strop de vise!
      Reverenta,
      Fee

  6. #11 by lafeeblanche on 28 Iunie 2012 - 13:19

    Ce bine îti sta asa cu obrazul proaspăt barbierit, Domnia Ta!
    Umblu in tinuta de mascare, sa nu fiu ucisa de Legiunile Predicativei! Am nevoie de imineii fermecati care ma fac nevazută, neștiută, nebănuită!!!
    Fee

    • #12 by Domnul Bob on 1 Iulie 2012 - 9:50

      Alteță,
      Noile îndatoriri diplomatice îmi cer să păstrez o ținută mai aproape de Înalta Societate.
      Deși duc dorul armurilor, săbiilor, sulițelor, scuturilor și tacticilor militare … Mărturisesc, duc dorul Răsboiului Alteță !
      Acum mă răsboiesc cu șiretlicurile ascunse în cuvinte, dar așa mult aș vrea să port încă o campanie împotriva Regatului Iubirii !
      Poate de data aceasta voi cuceri crenelurile albe ale Palatului Zânelor pe care le visez de ani buni !

      Voi porunci de îndată celor mai renumiți croitori și pantofari să Vă facă iminei cu talpă din puf de lebădă, cusuți cu fir de aur și platină și bătuți cu cele mai scumpe diamante din visteria Mea. Voi trimite pe Generalul Hai-Hui împreună cu un batalion de Atribuți Subiectivi căliți în luptele de la Șaua Bacalaureatului din îndepărtata Țară a Liceului să vă apere !

      Pe curând Alteță, un suflet trist mă cheamă.

      Al Vostru,
      Conte de Creion de Scris, Baron de Carandaș

      P.S. Vă voi trimite în dar și un săculeț de Floare de Tei cu Trup de Plop. Veți vedea, are un parfum de basm ! Să degustați ceaiul pe înserat, după ce adorm gâzele și fluturii, după ce florile își vor strânge petalele în așteptarea viselor.

    • #13 by lafeeblanche on 1 Iulie 2012 - 10:01

      Domnia Ta,
      Cum bine ati ghicit, maine plec iar la lupta pe Saua Bacalaureatului, intr-o Tara Indepartata!
      Ce bine! As vrea ca imineii sa fie cu un numar mai mare, Domnia Ta, ca mi-a crescut un mont! Cred ca m-a blestamat Zana Predicativei sa ma transform in Cotoroanta!
      Fee

  1. Invitații Contesei de Chou-Fleur – scriitorul Bogdan Baciu | La Fée Blanche

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: