Porțelan


Beau cu sete dintr-o chimicală
Energizant pentru o viată goală
Respir cu poftă din țigară
Anestezie pentru o iubire-amară
Ascult o neagră melodie
Închid ochii, mă visez vecie

Sub apăsare de tristețe ascult cum oasele se sparg strivite
Cum ies prin carne sfâșiind-o colțuri ascuțite
Mă uit uimit cum sângele țâșnește, pare încă viu
În trupul care acuma de iubire e pustiu
Încet, albastrul din cuvintele spurcate cu cerneală
Urcă prin degetele care ți le-au scris în poezie infernală
Culoarea morții se întinde pe sub piele ca un filigran
Înțepenesc lucios, crăpat și străveziu, asemeni unui antic porțelan
Sufletul în spasme încă mai tresare
Mai am o picătură de otravă în pahar și-un fum albastru în țigare
Un ultim spasm, mă sparg în cioburi de cuvinte
Sufletu-i putred și putredă îmi ești și tu de astăzi înainte

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: