Porțelan


Beau cu sete dintr-o chimicală
Energizant pentru o viată goală
Respir cu poftă din țigară
Anestezie pentru o iubire-amară
Ascult o neagră melodie
Închid ochii, mă visez vecie

Sub apăsare de tristețe ascult cum oasele se sparg strivite
Cum ies prin carne sfâșiind-o colțuri ascuțite
Mă uit uimit cum sângele țâșnește, pare încă viu
În trupul care acuma de iubire e pustiu
Încet, albastrul din cuvintele spurcate cu cerneală
Urcă prin degetele care ți le-au scris în poezie infernală
Culoarea morții se întinde pe sub piele ca un filigran
Înțepenesc lucios, crăpat și străveziu, asemeni unui antic porțelan
Sufletul în spasme încă mai tresare
Mai am o picătură de otravă în pahar și-un fum albastru în țigare
Un ultim spasm, mă sparg în cioburi de cuvinte
Sufletu-i putred și putredă îmi ești și tu de astăzi înainte

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: