Închid ochii, te caut printre amintiri
Găsesc acolo trupul tău, îl dezgolesc
Te mângâi în cuvinte răvășite de trăiri
Și-un semn de întrebare-mi pun, te mai iubesc ?
Sânii ți-i prind în palme, sunt tot fierbinți
Sărutul pe buze ți-l șoptesc
Aștept răspuns, și chiar dacă mă minți
Spune-mi că vrei să te iubesc !
Strânge-mă-n tine cuvânt după cuvânt
Compune-mă într-o nepublicată poezie
Păstrează-mă în trupul tău mărunt
Și naște-mi un alt suflet, numai mie
#1 by Kaaliope on 14 February 2012 - 14:43
De ce te-ar mai pastra de nu te mai iubeste?
De ce te-ar mai minti de-n alt vis ea traieste?
La ce ti-ar folosi minciuna iubitoare
Daca dupa cuvinte sta indiferenta? Nu te doare?
#2 by Domnul Bob on 14 February 2012 - 20:03
Mă doare tot, și adevărul și minciuna
Dar pentru ea exista numai una
Mi-ar fi mai lesne adevărul să i-l știu
Dar cu minciuna versuri scriu.
Durerea o-ascund printre cuvinte
De astăzi însă și durerea minte.
Asta a fost și este și va fi
Minciună dureroasă zi de zi.