Abandon


Te-am îmbrăcat cu strai de catifea
Croit din albe și tăcute gânduri
Cu broderie cerul strălucind numai o stea
Migală de iubire țesută printre rânduri

Cu fire de mătase
Tort de cuvinte-n suflet coapte
Prin răsucit sărut cu gust de miere trase
Și strânse apoi în ghem de șoapte

Dar tu ai ales brațări strălucitoare
Împreunându-ți mâinile în abandon
Zale bătute din păcate muritoare
Te rușina să-împarți cu mine al iubirii zvon

Iute te-ai lepădat de haina mea
Și te-ai descoperit în mâini fierbinți
Te-a strâns prea rău o dragoste cusută-n catifea
Și în culorile păcatului ai vrut să te alinți

N-am fost destul și-am devenit nimic deodată
M-ai ars în chinuri, ai împrăștiat și fumul
Plăcerea din priviri e viața ta adevărată
Când mâinile pe tine își încrucișează drumul

Și-un petec repede însăilat cu sfoară
Cos peste o ruptură amară:

Aș fi putut să țes veșmânt din pânză aspră
Cu fir de promisiuni deșarte
Dar broderia nu i-ar mai fi fost măiastră
Iubirea ar fi fost cusută într-o parte

Croiala i-ar fi fost banală
Și fără înflorate sărutări
N-ar mai fi fost un strai de gală
Ci unul de purtat prin gări

În care trenuri cu dorințe pline
Pleacă și vin cu riguroasă nepăsare
În care dragostea-i traversa dintre șine
Ce se unesc, miraj, nicicând în depărtare

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: