Abandon


Te-am îmbrăcat cu strai de catifea
Croit din albe și tăcute gânduri
Cu broderie cerul strălucind numai o stea
Migală de iubire țesută printre rânduri

Cu fire de mătase
Tort de cuvinte-n suflet coapte
Prin răsucit sărut cu gust de miere trase
Și strânse apoi în ghem de șoapte

Dar tu ai ales brațări strălucitoare
Împreunându-ți mâinile în abandon
Zale bătute din păcate muritoare
Te rușina să-împarți cu mine al iubirii zvon

Iute te-ai lepădat de haina mea
Și te-ai descoperit în mâini fierbinți
Te-a strâns prea rău o dragoste cusută-n catifea
Și în culorile păcatului ai vrut să te alinți

N-am fost destul și-am devenit nimic deodată
M-ai ars în chinuri, ai împrăștiat și fumul
Plăcerea din priviri e viața ta adevărată
Când mâinile pe tine își încrucișează drumul

Și-un petec repede însăilat cu sfoară
Cos peste o ruptură amară:

Aș fi putut să țes veșmânt din pânză aspră
Cu fir de promisiuni deșarte
Dar broderia nu i-ar mai fi fost măiastră
Iubirea ar fi fost cusută într-o parte

Croiala i-ar fi fost banală
Și fără înflorate sărutări
N-ar mai fi fost un strai de gală
Ci unul de purtat prin gări

În care trenuri cu dorințe pline
Pleacă și vin cu riguroasă nepăsare
În care dragostea-i traversa dintre șine
Ce se unesc, miraj, nicicând în depărtare

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: