Opacă


Stelele s-au stins, cad ploaie întunecată una câte una
În umbre învelită, neagră agonizează Luna
Cerul e înecat în valuri vâscoase și amare
Catran în care putrezită iubirea încet dispare
Pământul se scufundă, devine fără de sfârșit abis
Înghite totul, și gândul în care numele ți-am scris
Cu slove întoarse tâlcuri, de tine înfloritoare
Acuma-s doar o mlaștină mustind de noaptea pețitoare
Lumea întreagă e în doliu și în durere se-adâncește
Doar chipul tău se bucură când pe al meu tristețea strălucește
Ai izbutit ceva ce nici diavolul n-a îndrăznit încă să facă
Iubirea să o strici, din cristalină să o faci opacă

Reclame
  1. #1 by annaodette13 on 17 octombrie 2014 - 3:47

    iubire neimpartasita!

    • #2 by Domnul Bob on 18 octombrie 2014 - 17:27

      Capitulare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: