Pendulul


Noaptea se-întinde-n fața mea, să o pătrund mă-îmbie goală
Cu frumusețea ei întunecată, cu umbrele-i turnate-n smoală
Cu ochii ei clipind strălucitori
Ce-s ba aproape răsărite stele, ba apunând în depărtare sori
Luna-i e inima ce vrea să-i cuceresc, prin gând cu goliciuni de vis îmi trece
O jumătate, ce-mi arată, e de iubire caldă, iar una tristă și ascunsă-i rece
Își schimbă chipul, arcuș abia zărit, ori vrajă rotundă de lumină
Aruncă anotimpul care moare și-n poezie la cel abia născut se-închină
Din spate ziua mă ispitește tandru cu lumina ei
Cu străluciri de diamant și trup sculptat în răsărit de zei
Cu lacrimi dulci de rouă stropind pastelul de culori
Iubire ascuns-am cu sfială printre petale de necunoscute flori
Cerul albastru infinit prea mic e s-o cuprindă
Doar o acoperă cu mângâiere când se usucă în uitare suferindă
Nu știu încotro să mă duc, în viață înapoi sau înainte-n moarte
Sunt suspendat de chiar iubirea ei și zi de zi eu pendulez spre altă parte
Las umbre în lumină și străluciri în umbră
Și anul trece pendulând iubirea pentru ea secundă cu secundă

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: