Rămâi !

Nu vreau să pleci, și nici oricum să stai
Vreau să mă vizitezi și gândul tău miracol să mi-l dai
Vreau să ți-l gust, povestea să i-o înțeleg
Și el litera taină să-mi dea să i-o dezleg
Să îl frământ în palmă, în minte să-l rostogolesc
Să înțeleg de ce doar când îl scriu eu mai trăiesc
Poate că m-am obișnuit cu el și lipsa lui mă doare
Sau poate-mi este frică că-n lipsa lui și-al meu dispare
Poate sunt egoist
Sau poate, de nu-l am, sunt numai infernal de trist !
Poate că pentru micul eu e mult prea mult, și nu-i voi fi nicicând folositor
Dar fără el gândurile mele scurte dor
Sunt poate prea mult eu prin scrisele cuvinte
Dar gândul meu e tu, pe el îl am în minte
Rămâi !
Și dacă e prea mult un gând, o literă măcar să-mi spui.
Dar scrie-o înflorată cu muguri în accent
Pentru un copăcel ca mine, lipsit de omul ce-n fabulă a fost și este re-petent.

This entry was posted on 2 November 2011, 23:12 and is filed under Cuvinte nePotrivite. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by Camelia on 6 November 2011 - 8:25

Spune-mi, spune-mi povestea; vreau să aflu ce trup vor căpăta altecuvinte dindărătul celor care le-au purtat.

#2 by Bob on 3 November 2011 - 17:46

Celelalte cuvinte ….
Din vremuri când în loc de minte
Aveam o carte cu alb scrisă-n pagini
Cu ilustrații negru colorate în imagini
Și-un titlu greu de descifrat
Ce abia acuma, peste ani, tâlcul i l-am aflat

#3 by Camelia on 3 November 2011 - 10:44

Celei rămâietoare, ca să ne jucăm în cuvinte pentru dorinţe, fără a glumi însă. Şi să crezi într-acelea care nu caligrafiază, minţind frumos.

- #4 by Bob on 5 November 2011 - 21:14
  
  Unul dintre cele mai frumoase celelalte cuvinte.
  Are si o poveste trista si adevarata in spate. Cel putin asa stiu eu din snoavele circulate in cercurile de rockeri.