Îmi dai cuvinte rupte-n sens
Și viitoare fapte fără explicații
Îmi naști în ochi un trist condens
Și-n suflet îndoiala în senzații
Îmi dai priviri ascunse, reci
Și gânduri pline de-a prezentului uitare
Când te întreb tu unde pleci
Tu ești de mult plecată in visare
Îmi dai puțin din timpul tău
Secunda noastră o măsori precis
Îmi dai părerea ta de rău
Că-n mine timpul nostru l-ai ucis
Îmi dai prea mult din neajunsul tu
Fără să-mi dai de fapt nimic
Îmi dai răspunsuri înghețate-n nu
Și întrebările le-apleci când le ridic
Îmi dai cu dărnicie doar un vis
De care-ți place, în el tu ești iubită
Îmi dai cerneală neagră pentru scris
De care nu-ți mai place, de el ești răscolită
Îmi dai numai când vrei, și-atunci puțin
Cuvântul, ce prețios poate să-ți fie !
Și îl stropești și cu venin
Ca nu cumva să-ți abuzez de dărnicie.
Souvenir 