Mă închipui

Mă-închipui linia ce-ți desenează trupul în curbe amețitoare
O împletire-n valuri de mătase neagră cu umbre albe pe trupul tău ispititoare
Mă-închipui celălalt spre care tu privești fierbinte
El să dispară, iar eu să fiu în locul lui la tine-n minte
Să trec prin ochiul rece-al sticlei ce te-a avut când frumusețea goală tu i-ai dat
Să fiu lumina ce și-a stins culoarea în gînduri ce te scaldă pline de păcat
Mă-închipui piatra ce-ți stă la gat înaripată-n desfătare, nu credință
Mă-închipui gura ce șoaptele le lasă să-ți mângâie sânii și sfârcurile împietrite de dorință
Mă-închipui mâna ce pe pântecul neîmplint așteaptă să îi dai un freamăt de chemare
Mă-închipui numele ce buzele ți-l cheamă suspinând fără-încetare
Mă-închipui tainic sâmbur ce face-n tine viața să rodească
Și-aș vrea să vrei și tu iubirea mea în tine cândva din noi să crească
Tu ești nehotărâtă, nu știi dacă să pleci sau să te lași iubită
Nu-s eu cel așteptat, dar tu ești de cuvântul meu dorită.

This entry was posted on 24 October 2011, 20:40 and is filed under Cuvinte nePotrivite. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by annaodette13 on 25 June 2014 - 9:46

noaptea, femeia misterioasa si pasionala, ravnita si iubita, nu numai de pamanteni, ci de astri, apare descrisa intr-o lumina transcedentala, a carei frumusete si senzualitate trezeste sentimente emotional-erotice, posibile, aproape reale.
Teodora Stoica-Ti:

- #2 by Domnul Bob on 25 June 2014 - 9:59
  
  Oh, da ! În aceste nopți bântuite de aștri, doar în ele, se întâmplă mai mult decât posibilul, visul, aproape realitatea.
#3 by Mélanie on 24 October 2011 - 21:40

merci bcp, Mr Bob… 🙂