Vreau să te țin în brațe, ispită caldă,
Să-ți spun de ce la mine noaptea-i albă,
Să îți dezleg iubirea mea ascunsă în povești,
Dar tu ai adormit, mă uit la tine ce frumoasă esti !
Ai părul de mătase moale, scumpă
Dar o șuviță somnul pare că-ți alungă
O împiedic chiar la timp cu un ușor sărut
Sper că în vis tu l-ai simțit sau l-ai avut
Iar pe sprâncene-ți las iubirea-n poezie să se plângă
Si peste ochii tăi vrăjiți pe buze lacrima s-ajungă
Acolo s-o usuci când visul te-nfioară adânc și dulce
Sărutul să-mi săruți când lângă tine iubirea mea vrea să se culce
S-o prinzi și tu în brațe, s-o străngi la piept cu drag
Să-i fii iubită-n noapte până când ziua va sosi din nou în prag
#1 by Bob on 17 October 2011 - 21:31
Nu-i viața un vis halucinant la sfârșitul cărui ne trezim prea triști să mai putem suporta realitatea ? Și nu, chiar așa este, sunt cuprins de ea.
#2 by Camelia on 17 October 2011 - 20:09
Parcă i-ai îngâna iubirii un magic cântec de leagăn…deşi pari mai degrabă cuprind de o demonie a ei…glumeam. Îţi doresc să îţi fie totul un onirism intuitiv.