Souvenir

Să nu mă mai aștepți, ora-i târzie,
Nu pot să te mai întâlnesc în gând,
Sunt așteptată într-o altă poezie,
Să nu te superi, de un alt cuvânt.

De mai demult sunt invitată, cu dorință,
Mult înainte să mă rătăcesc în visul tău,
Și azi mi-a spus că-i sunt de trebuință,
Și lipsa mea îi plânge versul său.

Lasă-ți și tu iubirea să cadă-n adormire,
E tristă și-mi pare atât de obosită uneori,
Eu o să-i dau și un sărut și-o ultimă privire,
De nu va mai vrea să se trezească-n zori.

Să-mi lași o poezie cu dragoste în locul ei,
Să-mi amintesc ce tare m-a iubit,
Și poți să-mi dai și un sărut dacă mai vrei,
Și dacă-n versuri încă nu l-ai irosit.