Souvenir

O liniște de moarte e afară,
Cerul e prea înalt și rece și senin,
În suflet port nespusa ta povară,
Iubire ce mă sfâșie cu al tăcerii spin.
În gând îmi spui cuvinte de ocară,
Și gândul meu îl umpli cu venin,
Mă răscolești de dimineață, m-aduni abia pe seară,
Noaptea mi-o dăruiești cu vise și tu icoană să mă-nchin.
Eu astăzi sunt o toamnă când tu ai vrea o vară
În val de mare mângâiată, nu într-al meu suspin.