Simetrie


O liniște de moarte e afară,
Cerul e prea înalt și rece și senin,
În suflet port nespusa ta povară,
Iubire ce mă sfâșie cu al tăcerii spin.
În gând îmi spui cuvinte de ocară,
Și gândul meu îl umpli cu venin,
Mă răscolești de dimineață, m-aduni abia pe seară,
Noaptea mi-o dăruiești cu vise și tu icoană să mă-nchin.
Eu astăzi sunt o toamnă când tu ai vrea o vară
În val de mare mângâiată, nu într-al meu suspin.

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: