Souvenir

Pe malul lacului cu ape de coșmar,
Ce eu le-am plâns potop de în zadar,
Astăzi mă trec îngândurat,
Nici chip în el nu am, și apa neagră m-a uitat.
Nuferii îi sunt acuma triști și ofiliți,
Tociți de vreme înainte de a fi trăiți,
Și trestia e aplecată și uscată,
Acuma de însingurare-i plină toată.
Resturi de vrajă mai plutesc buchete
Norii le-apasă, le scufundă în regrete
Întreaga feerie e doar un gri spre galben putrezit
Și tot miracolul, misterul, în moarte s-a trezit
Din somnul ce visele absurde le-a ars mistuitor
Când înainte să-i refuzi iubirea l-ai sufocat cu dor
Stelele ce ieri dansau numele tău pe valuri
Astăzi abandonate-s pete de noroi pe maluri
Și Luna, e o coajă destrămată maronie
Cândva a fost o taină, numai pentru tine, vie
Totul e mort, uscat si putrezit, fărâme de cuvinte
Și printre ele îngândurat, un eu murind cu tine-n minte.
Și lacul mă va înghiți, sau eu negreala lui o să înghit
Ca să-i redau misterul celui ce mai frumos ca mine te-a iubit.