E miezul Nopții și fumez,
În loc să dorm și să visez,
Că lângă tine, Cuvânt de amintire mă întind
Și c-un sărut pe suflet te alint.
Că tandru te cuprind cu brațe tremurând de poezie,
Când tu îți dai sărutul tău pe buze mie,
Iar cu privirea mă străpungi adânc,
Și lacrimi naști în ochii ce pentru tine plâng.
Eu mă strâng păcat nerăbdător în tine
Căldura ta mă-îmbată și îmi face bine
Și mă adoarme, suferința mi-e uitată,
În vis tu ești a mea, întreagă, toată.
E miezul Nopții și fumez,
Tu ești tăcută, eu cuvinte delirez,
Le scriu haotic, nu vreau să le pierd, le-adun apoi,
În altă poezie scrisă numai pentru noi.
Souvenir 