Îți las în ale tale alte gânduri, gândul meu de tine,
Dar tu nu vrei să mai auzi decât un altul nu pe mine,
M-așez în calea ta și lâng-un altul tu mă ocolești,
Privirea ți-o aștept să mă doboare dar tu pe altul îl privești,
Cuvântului i-am pregătit același, și nu altul, moale așternut,
Dar tu cu altul azi grăiești, mie îmi dai cuvântul mut.
Atingerea ți-e așteptată precum un soare dintre ploi,
Dar tu pe altul îl atingi, pe mine mă acoperi cu noroi,
Ți-am iscălit și numele, alături de al meu pe carte,
Dar tu vrei altul, altfel scris, pe mine mă trimiți la moarte,
Îți las poeme scrise în văzduh să te adie în zori de zi,
Dar tu vrei altul, ce în altă limbă să-ți dăruiască poezii,
Și rugăminți eu ți-am lăsat, lipite de al zilei trist apus,
Să le citești cu visul când te culci, dar altul visul ți-a adus.
Aștept să te-ntorci în locul unde ți-am născut iubirea,
Dar tu pe altul îl întorci, și-l vrei acolo unde vezi tu fericirea.
Eu altul nu mai pot să fiu, și nici același nu mai sunt,
Dar te aștept ca nimeni altul să te întorci la mine-n gând.
În palme să îți țin obrajii ce altădată repede se rușinau,
Și să mă uit în ochii tăi, până în tine locul celuilalt îl iau.