Haina nepăsării


Nori negri de blestem cern de adio lacrimi,
Și eu mă cern de tine, mă reîntorc în patimi
Iar tu îți cerni batjocura cu aroganță peste mine
Te bucură că-n haina nepasării îți stă așa de bine
Și crezi că steaua ta acuma strălucește și mai tare
De fapt mai arde stins, mocnit și de pe cer încet dispare
Te simți puternică, victorioasă, împlinită
Că ai strivit în sânge chiar inima ce te vroia iubită
Cu un aer de noblețe tu te mândrești și te-nconjori
Fiindcă o inimă ce ți s-a dăruit, acum plutește printre negri nori
Dar norii, chiar și negri, sunt tot pe cer, acolo sus
Și ploaia lor va cerne lacrimi din răsărit până-n apus
Și cerul tot va sta întunecat până când coborând de pe a ta mândrie
Vei știi să spui poate-am greșit, sărută-mă și iartă-mă în poezie.

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: