Am pus un timbru pe-o scrisoare
Și l-am lipit ca pentru tine, cu o sărutare.
Adresa am scris-o doar din amintire,
Dar va ajunge sigur, doar tu îmi ești iubire.
La Expeditor mi-a fost mai greu să scriu,
Căci tu poetul îl disprețuiești, o știu
Și-atunci din lipsă de imaginație-am trecut
Încă un pentru tine-al meu sărut.
Am desenat și niște flori, din cele ce nu-ți plac
Și-mi pare rău dar altceva nu știu să fac.
Știu că îmi vei ierta, chiar de-l arunci, desenul,
La fel cum ai iertat și iute aruncat catrenul.
Peste numele tău am presărat sclipiri de rouă
Culese chiar din lacrimi când noaptea a născut o Lună Nouă,
Și-n plic am pus cu drag și pe ascuns,
Iubirea pentru sufletul tău de nepătruns.
Cel ce-ți va da scrisoarea nu va fi poștașul,
Ci gazda locului unde mă duc, cosașul.
Nu-ți fie teamă, e pentru mine și-mi face un favor,
Lui i-am promis sufletul meu atunci când o să mor,
Dacă la schimb cu veșnicie îmi va dărui iubirea
Și ție-ți va aduce-n plic neîncepută fericirea.
Acum vreo două zile cu el m-am întâlnit,
Dar n-a putut să stea era puțin grăbit
Și mi-a promis că trece sigur astă seară,
Eu să am plicul pregătit și să-l aștept afară.
Are o fericire-aparte, eternă, pentru tine
Și e avantajos s-o dea la schimb cu sufletul ce încă-l am în mine.
Acum aștept să vină și dureros de rece e afară,
Sau poate coasa lui mă taie și-ncepe să mă doara ?
Plicul eu nu-l mai am, înseamnă că ți l-a adus.
Să îl desfaci cu grijă, în el iubirea toată-am pus,
Și fericirea cea eternă și promisă,
De mai ții minte, în prima poezie scrisă.
Te las acum, într-adevăr e el și mă zorește să plecăm,
Mai trebuie și prin Infern puțin să stăm,
Să mă înregistreze la suflete prostesc pierdute,
Din fericire dăruită Cuvintelor Nevrute.
Souvenir 