Souvenir

Azi ți-am zărit sufletul, alb imaculat
Era atât de tandru gol și dezbrăcat
De scutul aspru prin care îl ferești
De iubirea mea, să n-ajungi s-o dorești
Te temi amarnic de virgulă și punct
Întorci spatele când eu te mângâi prin cuvânt
Te depărtezi când gândurile ni se-apropie, grăbită
Te războiești amarnic când eu te doresc, iubită
În ochi mi-arunci săgeți otrăvitoare
Să nu te mai privesc, fermecătoare
Limba mi-o tai cu o tăcere ascuțită, pe viu
Eu îți cuvânt cu inima, așa cum mumai eu mai știu
Vrei să destrami și vraja tainicei iubiri de tine
Dar orice-ai face eu te iubesc prea mult, știi bine
Deschide numai palma și lasă-mă să odihnesc în ea
Sărutul cald și dulce pe care gura ta nu-l vrea.