Un gândac


Am somnul greu și sforăit,
Dar mă trezește-un râs cam răgușit.
Deschid ochii și chiar în ei privește,
Un gândăcel ce vesel mustăcește.
Se clatină pe scurtele picioare,
Și râde răgușit și tare.
Se-aude-n toată casa al lui haz,
Dar numai eu, curios, sînt treaz.
Cu ochii bulbucați și-n spate cu armură,
Grăiește cam peltic prin cleștișoarele din gură,
Boierule, pe mine m-a trimis
Fata ce-o îndrăgești iubind-o-n scris.
Să-ți spun că versul tău l-a rătăcit în gând
Și-ar vrea să-i dăruiești un nou cuvânt.
Gîndac ciudat, întoarce-te degrabă
Și spune-i că m-apuc de treabă.
Dă-i și-un sărut din partea mea,
Până la ziuă cuvântul fermecat îl va avea.
O să-mpletesc în el iubirea mea nebună,
Și o să-l poleiesc cu străluciri de Lună,
O să îi meșteresc și lănțișor din vers nemaivăzut,
Să-l poarte de-o să-i fie drag la gât.
Hai, fugi, și mai șoptește-i peltic și gândăcesc
C-atât de tare și frumos eu o iubesc.

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: