Scrum


Un pic de seară e afară.
Cuvintele cu dragoste în pernă le îndes tu o arunci din pat cu înțeles.
Ești obosită după o zi, fugară.

Te-acopar cu iubire caldă, moale.
Dulce veșmânt de catifea o-arunci nervoasă și pe ea.
Îți stă în cale.

Pe drumul visului să pleci te pregătești.
Mă pui deoparte cum pe noptieră-ai pune-o carte.
Te-ai plictisit să mai citești.

Te-arunci în pat, dar rătăcești pe drum.
Visul ți s-a-mplinit, drumul ți-e luminat de stele ce încă nu au răsărit.
Eu rătăcesc și ard, sînt scrum.

Răsare luna, se aprind pe cer și stele.
Tu-ți umbli visul în care undeva departe-i Paradisul.
Eu stau în umbre grele, ale mele.

Ar trebui să te trezești, însă ești obosită.
Doar azi e dimineața în care ți-am promis că îți dau viața.
De-mi dai și tu o noapte-ntreagă, nedormită.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: