Nătâng


Îmi taci, și nu ești supărată, și eu plâng,
Îmi spui că-s o iluzie, un biet nătâng
Ba râzi, ba mă ameninți cu tăcerea
Te-ntorci cu spatele când pe-a mea față brazde adânci taie durerea
Mă calci și mă strivești când lângă tine vreau să mă ridic
Mă cerți amarnic și nervos când Te Iubesc eu îți explic
M-ascunzi în umbra așteptării cu uitare
Mă taci, mă dori, mă răscolești cu nepăsare.
Versuri îți fac și tu le rupi, silabe de argint
Sînt eu în ele cu un tu, acolo doar te simt
Când vreau să ți le scriu hârtia se-negrește
Mi-ai blestemat iubirea să te iubească nebunește
M-ai răstignit pe ziduri crăpate de tristețe
Doar fiindcă te iubesc cu-atâta frumusețe.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: