Souvenir

Îmi taci, și nu ești supărată, și eu plâng,
Îmi spui că-s o iluzie, un biet nătâng
Ba râzi, ba mă ameninți cu tăcerea
Te-ntorci cu spatele când pe-a mea față brazde adânci taie durerea
Mă calci și mă strivești când lângă tine vreau să mă ridic
Mă cerți amarnic și nervos când Te Iubesc eu îți explic
M-ascunzi în umbra așteptării cu uitare
Mă taci, mă dori, mă răscolești cu nepăsare.
Versuri îți fac și tu le rupi, silabe de argint
Sînt eu în ele cu un tu, acolo doar te simt
Când vreau să ți le scriu hârtia se-negrește
Mi-ai blestemat iubirea să te iubească nebunește
M-ai răstignit pe ziduri crăpate de tristețe
Doar fiindcă te iubesc cu-atâta frumusețe.