Mi-ai rupt privirea când te priveam în taină
Mi-ai dezbracat îmbrațișarea, n-ai vrut-o haină
Cuvintele sărut le-ai șters de pe obraz
Ți-am spus că te iubesc, gândeai că nu am haz.
Când ți-am cerut prietenia, prea rușinos șoptit,
Ai râs că-n toată lumea disprețul tău s-a auzit.
M-am umilit destul gândeam, și-aveam dreptate,
Dar tot pe tine te iubeam, deși erai departe.
Au trecut ore, zile, și lungi ani
Până-ntr-o zi, când sub castani
Mâna ți-am prins-o repede-ntr-a mea
Și-o sărutare ți-am lăsat in ea.
Era cu dragoste-nvelită într-o poezie
Puțin copilărească, dar dăruită ție
Ți-am dat șoptit apoi și primul jurământ
Tu m-ai privit surprinsă văzându-mă plângând.
Și mâna ai lasat-o pe brațul meu să stea
Atunci eu am știu că tu vei fi a mea
Te-am sărutat pripit, mi-era puțin rușine
Dar tu m-ai sărutat-napoi, mi-a fost așa de bine !
Trecut-au de-atunci anii, cu bune și cu rele
Cu zile însorite și nopți fără de stele
Și tot ca-n prima zi eu te iubesc acuma
Când soarele apune, răsare-n taină luna.
Souvenir 