Un înger astăzi ți-am trimis să te vegheze-n somn.
E îngerul ce-atâtea nopți nu m-a lăsat să dorm.
Când poezii mă îndemna să-ți împletesc din litere fermecătoare,
Pe care tu a doua zi le deșirai nepăsătoare.
Și când pe buze, din stele-aprinse de-al tău dor,
Eu ți-am lăsat plângând sărut strălucitor.
Prea obosit eram, chiar și de-a ta iubire,
Dar el mă îndemna să-ți țes cu stele fericire,
Din șoapte înmuiate într-o lună plină,
Să-ți dăruiesc în miezul nopții zi senină.
De astăzi e al tău și-o să-ți vegheze pururi visul dulce.
Pe mine m-a chemat uitarea ta mult prea grăbită să mă culce.
Souvenir 