Uitare


Un înger astăzi ți-am trimis să te vegheze-n somn.
E îngerul ce-atâtea nopți nu m-a lăsat să dorm.

Când poezii mă îndemna să-ți împletesc din litere fermecătoare,
Pe care tu a doua zi le deșirai nepăsătoare.
Și când pe buze, din stele-aprinse de-al tău dor,
Eu ți-am lăsat plângând sărut strălucitor.

Prea obosit eram, chiar și de-a ta iubire,
Dar el mă îndemna să-ți țes cu stele fericire,
Din șoapte înmuiate într-o lună plină,
Să-ți dăruiesc în miezul nopții zi senină.

De astăzi e al tău și-o să-ți vegheze pururi visul dulce.
Pe mine m-a chemat uitarea ta mult prea grăbită să mă culce.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: