Souvenir

Întors-am iar cuvântul pe mutele lui laturi
Prin zeci de strofe goale cerșind tainice sfaturi.
Cu sensuri le umpleai, iar eu le pictam vrăjit
În culori înflorate de lacrimi, pentru chipul iubit.
Mă primeai dulce-n gând, câteodată nervoasă,
Mă certai că pictura de vise e pentr-o viață întoarsă.
Ore lungi în noapte răbdam tăișul vorbelor reci,
Mă dureau de moarte dar nu vroiam să pleci.
Așteptam să adormi și o luam de la început,
În cuvinte, prea tainic, ascundeam un sărut.
Apoi cu lacrimi de dor continuam să pictez,
Și un strop de iubire în nou cuvânt să așez.
Alte și alte strofe se nășteau urlând răzvrătite,
Iar zugrăveala mea rămânea un pumn de Cuvinte Răvășite.