Zugravul


Întors-am iar cuvântul pe mutele lui laturi
Prin zeci de strofe goale cerșind tainice sfaturi.
Cu sensuri le umpleai, iar eu le pictam vrăjit
În culori înflorate de lacrimi, pentru chipul iubit.
Mă primeai dulce-n gând, câteodată nervoasă,
Mă certai că pictura de vise e pentr-o viață întoarsă.
Ore lungi în noapte răbdam tăișul vorbelor reci,
Mă dureau de moarte dar nu vroiam să pleci.
Așteptam să adormi și o luam de la început,
În cuvinte, prea tainic, ascundeam un sărut.
Apoi cu lacrimi de dor continuam să pictez,
Și un strop de iubire în nou cuvânt să așez.
Alte și alte strofe se nășteau urlând răzvrătite,
Iar zugrăveala mea rămânea un pumn de Cuvinte Răvășite.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: