Zugravul


Întors-am iar cuvântul pe mutele lui laturi
Prin zeci de strofe goale cerșind tainice sfaturi.
Cu sensuri le umpleai, iar eu le pictam vrăjit
În culori înflorate de lacrimi, pentru chipul iubit.
Mă primeai dulce-n gând, câteodată nervoasă,
Mă certai că pictura de vise e pentr-o viață întoarsă.
Ore lungi în noapte răbdam tăișul vorbelor reci,
Mă dureau de moarte dar nu vroiam să pleci.
Așteptam să adormi și o luam de la început,
În cuvinte, prea tainic, ascundeam un sărut.
Apoi cu lacrimi de dor continuam să pictez,
Și un strop de iubire în nou cuvânt să așez.
Alte și alte strofe se nășteau urlând răzvrătite,
Iar zugrăveala mea rămânea un pumn de Cuvinte Răvășite.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: