Îți prind obrajii în palme și te sărut încet,
Tu ochii îi închizi și eu te strâng la piept.
Asculți cum inima îmi bate și mă privești adânc
Mă mângâi pe obraz și mă săruți și tu, mai lung.
Te-agăți de gâtul meu, îmi sufli șoapte tremurate
Le sorbi și pe ale mele din buze de tine însetate,
M-alinți duios pe tâmple când sânii îți dezmierd,
Mă strângi și tu la piept, de-acum nu te mai pierd.
Treci degete crispate prin părul meu prea scurt,
Când mă cobor spre coapse în suflet să îți urc.
Mă țintuiești acolo aștepți degrabă să ajung
Să-ți dăruiesc iubirea, promisă-n necuvânt.
Și mă ridic din nou spre sânii tăi fierbinți,
Tu lacrimi ai în ochi și nu mai poți să minți,
Mă ceri adânc în tine, mă vrei, te vreau și eu,
Vrem amândoi același lucru, să ne iubim mereu.
Brusc, te ridici și pleci, mă lași acoperit
Cu visul de iubire în care tu te-ai împlinit.
Nu-mi pasă dacă mor, mă porți de-acum în tine,
Te-ai osândit să mă trăiești, să fii puțin din mine.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by camelia on 6 September 2011 - 22:40
Vis ce-a fost diurn pare-mi-se şi care a devenit paradisiac. De acum o vei recunoaşte după urmele din tine, e în sălaşul fiinţei tale; te-a pătruns, atingându-ţi toate ungherele…când sufletul întâlneşte trupul.
#2 by Bobita on 6 September 2011 - 23:24
“… când sufletul întâlneşte trupul” … într-o lume în care totul se vinde și totul se cumpără, orice nu are preț nefiind neapărat de neprețuit, precum întâlnirea descifrată de tine, e vulgar ! Mai sunt prea puțini cei care disting înțelesul acestei întâlniri. Pentru ceilalți e doar … trupul. Întâlnirea nu le poate avea loc. Le lipsește sufletul.
Întâlnire…nu m-am gândit în felul ăsta, dar într-adevăr ! E o întâlnire. Doar că într-un spațiu fără timp. Dăcă încerci să trasezi oricare din axele astea dispare tocmai sufletul. Da ! Sufletul întâlnește trupul ! Nu invers !
Mulțumesc !