Mă crezi sau nu misterioasă domnișoară
Eu te iubesc din cale afară
Nu pentru ochii tăi fermecători
Nici pentru zambetul ce-n suflet naște fiori
Sau pentru buzele ce nu-si dezvăluie sărutul
Ori pentru frumusețea ce-ti desăvârșește trupul
Ci pentru visul minunat în care
Tu-mi ceri să te iubesc chiar și mai tare
Să îți pictez cuvinte răvășite
Cu sensuri doar pentru tine închipuite
Să apun ziua, doar noaptea să răsar
Nevrutele cuvinte să ți le-ofer în dar
În suflet, cu stropi de lacrimi să-ți împletesc doar ție
Și tristă, și frumoasă, iubirea-n poezie
Pentru ca-n serile anoste, lipsite de feeric,
Să-ți fie bucurie cuvîntul stors pe întuneric.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by camelia on 23 August 2011 - 14:12
În blogroll-ul tău, printre alte suflete care îşi scriu gândurile în limbajul spiritului…or’ al iubirii, desluşirea multora fiind poate o încercare pentru unii sau pentru alţii, ei fiind stăpânitorii universului lor de cuvinte, am întâlnit o fiinţă care, ca şi tine, scrie poezii. Am avut nişte încercări cândva…le-am părăsit de multă vreme…dar nu despre asta este vorba.
Vreau să îţi las un gând, iertat fie-mi faptul că nu mai ştiu a cui îi va fi fost rostirea:
“În ziua a opta, Dumnezeu a vrut să se odihnească, era chiar pe punctul de a aţipi, când a fost trezit de larmă mare. Femeia şi bărbatul se certau aprig. Şi atunci Dumnezeu a creat Poezia, fără de care Iubirea este neîmplinită, nu are substanţă divină şi cade în animalitate. Şi pentru că în ziua a opta a fost creată puntea ce leagă spiritele oamenilor de divinitate, de cele mai înalte aspiraţii, cifra 8 a devenit simbolul infinitului, a legăturii indestructibile dintre microcosmos (omul) şi macrocosmos (Dumnezeu). Căci în infinit sunt toate, iar Poezia le armonizează ca nimeni alta înălţând spiritul către origini, către stele, îndreptând gândirea spre infinitul interior pentru a putea privi în exterior cu înţelegere şi iubire”.
#2 by Bobita on 23 August 2011 - 18:52
Ce bine ar fi să nu existe decât ziua a 8-a ! Un permanent răsărit, un permanent apus, o continuă renaștere a spiritului. Restul e oricum vremelnic, putred și nefolositor.
#3 by Kaaliope on 17 September 2011 - 14:55
SUPERB ce scrii tu Camelia !!!! Oricum esti o deosebita in toate posturile 🙂
#4 by camelia on 23 August 2011 - 11:55
Dacă îţi va citi (ne)rostirea, cred că s-ar putea întreba cât de aproape îi eşti de gânduri în visul edenic pe care pari a-l trăi…propriul tău vis în libertate; libertatea ta de a-l trăi.