De ce ?


Câteodată am senzația că mă urăști. Și nu știu de ce. Dacă aș ști poate aș înțelege. M-aș putea disculpa. Cine știe. Sau m-aș putea urî singur. Te-aș scuti de efort. Sau ura ta ar fi mai fericită. N-ar mai fi singură. Să fie din cauză că am îndrăznit ? N-am știut că e un păcat așa de mare. De fapt nici n-am știut că e un păcat. Să te iubesc.
Și sînt hotărât să o fac în continuare. Nu știu cât de departe o să ajung. Poate la rădăcina urii tale ? Crezi că dacă o s-o hranesc cu dragoste va rodi fructul înțelegerii ? Măcar.
Sau te răzbuni pentru tăcerea mea ? De ce ? Tu mi-ai născut-o. Tu ai crescut-o. A rodit. Așa cum ai plănuit. Sau pentru că am vrut să te scot din gând ? Știi doar că te am în inimă ! Știi asta !

Anunțuri
  1. #1 by Bobita on 22 August 2011 - 18:58

    Ma judec si ma condamn singur. Imi pregatesc cu migala stiintifica esafodul pe care urmeaza sa-mi decapitez visul. Dar chiar inainte sa declansez sinistrul mecanism tu iti trimiti frumoasele vorbe in petit. Ma reintorci la ea. Schimbi intregul rationament si ma silesti s-o iau de la capat. Iubind-o si mai tare, si mai revoltator.
    Nu, nu ma uraste, desi as vrea. Mi-ar fi un motiv suficient pentru a intelege lipsa minelui din ea. Asa, sint sortit sa hranesc pamantul cu iluzii sterpe.
    Intr-un fel, vorbele tale sunt gandurile ei. Fiindca in rest sunt gandurile mele. Si pentru asta iti multumesc.

  2. #2 by camelia on 22 August 2011 - 12:42

    Pentru nerostitele tale întrebări, ei…pentru neaflatele tale încă răspunsuri…pentru liberatatea de a trăi în propriu-ţi vis…, aclo unde ai puterea de a crea lumea potrivit dorinţei tale…pentru dorinţa ta care să nu îţi fie doar vis utopic…Uneori vreau să cred că tot ce ne putem închipui ar fi cu putinţă…şi că totul poate fi luat…sau măcar e un scenariu diegetic magic, nu?

  3. #3 by camelia on 22 August 2011 - 10:50

    Poţi să fugi de ispita unui gând, aşa cum şi alte fiinţe, amăgindu-se, cred că o pot face…cred că vor reuşi să şi-l înfrângă. Probabil că ceea ce nu vei putea împlini, va duce la capăt destinul; îi va fi sau nu, acelui ceva, dat să fie…doar că acum ceva-ul tău pe care l-ai vrea întru credinţă pare a fi un imposibil dorit şi neatins.
    Iţi pare ura ei a fi evidentă? Aparenţele nu dezvăluie realitatea…cât despre evidenţe… sunt uneori aparenţe înşelătoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: